Sfinţirea cuvântului !
Fără « El »
Ce sunt eu fără de Domnul?
Sunt un praf de oase reci,
Hrana viermilor din groapă
Şi a muncilor de veci!
Sunt un praf de oase reci,
Hrana viermilor din groapă
Şi a muncilor de veci!
Mintea mea fără de raza
Luminărilor de sus
Este beznă nesfârşită
După “veşnicul Apus”.
Luminărilor de sus
Este beznă nesfârşită
După “veşnicul Apus”.
Ochii mei fără privirea
Spre Părintele Ceresc,
Sunt ca ochelarii negrii
A celor care orbesc!
Spre Părintele Ceresc,
Sunt ca ochelarii negrii
A celor care orbesc!
Gura mea, fără mişcarea
Darului lui Dumnezeu,
Este clopot fără limbă,
Fără glas fiind mereu.
Darului lui Dumnezeu,
Este clopot fără limbă,
Fără glas fiind mereu.
Însuşi biata mea ureche,
Fără Duhul Lui Cel Sfânt,
Este zdreanţă agăţată,
Care tremură în vânt.
Fără Duhul Lui Cel Sfânt,
Este zdreanţă agăţată,
Care tremură în vânt.
Iar la mâini şi la picioare,
Dacă Domnul nu dă spor,
Lucrul meu – atunci – şi mersul
Este veşnic pierzător!
Dacă Domnul nu dă spor,
Lucrul meu – atunci – şi mersul
Este veşnic pierzător!
Fără darul Sfintei Troiţe,
Eu sunt vierme stricător,
Căci, trăind fără lumină,
Fără de nădejde mor!
Eu sunt vierme stricător,
Căci, trăind fără lumină,
Fără de nădejde mor!
Chemarea fiului pierdut
Vino, fiul meu iubit,
Din amăgitoare căi,
Ca din nou să te îmbrac
În “podoaba cea dintâi”!
Din amăgitoare căi,
Ca din nou să te îmbrac
În “podoaba cea dintâi”!
Cu zdrobirea inimii,
Tu bătând la uşa mea,
Voi ieşi atunci cu dor
Spre întâmpinarea ta.
Tu bătând la uşa mea,
Voi ieşi atunci cu dor
Spre întâmpinarea ta.
Pe grumazul tău căzând,
Sărutarea îţi voi da
Şi cu glas înduioşat,
“Fiul meu” te voi chema.
Sărutarea îţi voi da
Şi cu glas înduioşat,
“Fiul meu” te voi chema.
Îţi voi da sandale noi,
Haine bune şi inel
Şi voi face prânz bogat
Dintru cel mai gras viţel.
Haine bune şi inel
Şi voi face prânz bogat
Dintru cel mai gras viţel.
Toată casa mea atunci
Dănţuind va prăznui
Pentru “Fiul cel pierdut”,
Care iarăşi va veni.
Dănţuind va prăznui
Pentru “Fiul cel pierdut”,
Care iarăşi va veni.
Pe marea vieţii
Lipsit de fapta bună
Se trece viaţa mea,
Ca noaptea fără lună
Şi fără nici o stea.
Se trece viaţa mea,
Ca noaptea fără lună
Şi fără nici o stea.
Ridică-mi, Doamne, ceaţa
Întinsă pe “noian”
Călăuzindu-mi viaţa
Spre “veşnicul liman”!
Întinsă pe “noian”
Călăuzindu-mi viaţa
Spre “veşnicul liman”!
De vântul cel potrivnic
Să nu mă laşi bătut,
Ci darul milostivnic
Să-l tinzi celui căzut!
Să nu mă laşi bătut,
Ci darul milostivnic
Să-l tinzi celui căzut!
Lumina mea
O! Soare al dreptăţii
Arată-mi raza Ta
Şi dintru nesimţire
Ridică viaţa mea!
Arată-mi raza Ta
Şi dintru nesimţire
Ridică viaţa mea!
Tu cel născut cu trupul
Ca om, la Bethleem
Călăuzeşte-mi paşii
Spre veşnicul Eden!
Ca om, la Bethleem
Călăuzeşte-mi paşii
Spre veşnicul Eden!
Înviorează, Doamne,
Pe cel slăbănogit
Uitând fărădelegea,
Celui ce Ţi-a greşit!
Pe cel slăbănogit
Uitând fărădelegea,
Celui ce Ţi-a greşit!
Ridică-mi, Doamne, gândul
Din veacul trecător
Şi-mi potoleşte vântul,
Scoţându-mă din nor.
Din veacul trecător
Şi-mi potoleşte vântul,
Scoţându-mă din nor.
Învaţă-mă să caut
Spre veşnicul senin,
La care nu-i durere,
Nici scârbă, nici suspin!
Spre veşnicul senin,
La care nu-i durere,
Nici scârbă, nici suspin!
Cu dragoste cerească
Aprinde-mă mereu,
Stăpâne, Milostive
Şi Dumnezeul meu.
Aprinde-mă mereu,
Stăpâne, Milostive
Şi Dumnezeul meu.
La tronul Sfintei Slave
Cu trupul astăzi şezând
Arată, Doamne, milă
Spre cei de pe pamânt!
Cu trupul astăzi şezând
Arată, Doamne, milă
Spre cei de pe pamânt!
Din taina inimii Sfântului Ioan Iacob Românul de la Hozeva.
