Ridicarea minţii la gândirea Cuvântului Întrupat

"Ţi-am arătat mai sus că de la lucrurile sensibile putem ridica mintea la privirea lui Dumnezeu.

 Acum învaţă şi altfel de ridicare a minţii la gândirea Cuvântului Întrupat, meditând la preasfintele Taine şi patimi ale Lui.

 Toate lucrurile sensibile din univers pot folosi acestei meditaţii şi contemplări, dacă vei vedea în ele, cum ţi-am spus, pe nemărginitul Dumnezeu, prima şi singura cauză Care le-a dat toată puterea existenţei, frumuseţea şi orice alta desăvârşire ce o au.

[...]

 Deci, când vezi, auzi ori pipăi arme, funii, bătători, stâlpi, cuie, ciocane şi alte lucruri de acest fel, gândeşte-te că toate acestea au servit drept unelte Patimilor Domnului tău.

Şi iar, când vezi ori locuieşti în case sărăcăcioase, aminteşte-ţi de peştera şi ieslea Stăpânului tău. De vezi că plouă, adu-ţi aminte de ploaia sângeroasă a sudorilor picate în Gradină din preasfinţitul trup al dulcelui Iisus şi care a udat pământul.

 De vezi marea, adu-ţi aminte cum Domnul a umblat pe dânsa ca pe uscat, a stat în corabie şi a învăţat poporul. Pietrele ce le vezi îţi vor aminti de acelea sfărâmate la moartea Lui; iar pământul îţi va aduce aminte de cutremurul de la Patima Lui.

 Soarele te va duce cu mintea la întunericul ce a cuprins atunci tot pământul; apa îţi va aminti de acea apa ce a curs din Sfânta Lui coastă, când L-a împuns cu suliţa ostaşul; vinul ori alta băutură îţi va aminti de oţetul şi fierea date Lui pe Cruce.

 Dacă te desfată şi te veseleşte vreo mireasmă a aromatelor, aleargă cu gândul la mirosul greu şi neplăcut simţit de Domnul în muntele Golgotei, loc de condamnare unde se tăiau capetele oamenilor, de aceea era rău mirositor şi puturos.

[...]

Când te îmbraci, adu-ţi aminte că Cuvântul cel veşnic s-a îmbrăcat în trup omenesc ca să te îmbrace cu dumnezeirea Sa; când te dezbraci adu-ţi aminte de Hristosul tău rămas gol, ca să fie bătut şi răstignit pe Cruce.

 De auzi un glas dulce şi plăcut, mută-ţi dragostea ta la Mântuitorul, prin buzele Căruia s-au vărsat tot darul şi dulceaţa după cuvântul Psalmistului: « ...revărsatu-s-a har pe buzele tale.”  (Ps. 44, 3); din dulceaţa graiului Îl asculta poporul, după cum spune evanghelistul Luca:  „Şi nu găseau ce să-I facă, căci tot poporul se ţinea după El, ascultându-L.(Lc. 19, 48)

 Dacă auzi tulburări şi glasuri de popor reflectează la nelegiuitele glasuri ale iudeilor, "Ia-L, ia-L; răstigneşte-L", care au tunat în dumnezeieştile lui urechi.

 Când vezi vreo faţă frumoasă, aminteşte-ţi că Iisus Hristos Cel mai frumos decât toţi oamenii, S-a făcut fără chip şi necinstit, fără nicio frumuseţe pe Cruce pentru iubirea ta.

 Ori de câte ori bate ceasornicul, adu-ţi aminte de leşinul inimii ce a cuprins pe Domnul când, în Grădină, a început a se înfricoşa de ceasul patimii şi al morţii.

 Ori socoteşte că auzi acele lovituri de ciocan când Îl pironea pe Cruce.

 În fine, în orice prilej de amărăciune ce vine peste tine, ori peste alţii, gândeşte-te că acestea nu sunt nimic faţă de cele suferite de Domnul.

Sfântul Nicodim Aghioritul – Războiul nevăzut, XXII:

Lucrurile sensibile sunt mijloace şi unelte de corectare a simţurilor dacă trecem de la ele la meditarea Cuvântului Întrupat şi la tainele vieţii şi Patimii Lui.

Icoana: http://www.artline.ro/Patimile_Domnului-5353-1.html