"Cea dintâi împotrivire faţă de gândurile rele este trezvia şi privegherea însoţită de rugăciune."

Miercuri[Gal.6, 2-10 ; Mc. 7, 14-24]. « Dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea ». Aici sunt înşirate păcatele obişnuite, însă şi toate celelalte, mari şi mici, ies din inimă, iar chipul sub care ies este gândul rău. Prima sămânţă a răului este gândul de a face cutare şi cutare lucru. De unde şi cum vine ea ? O parte a acestor gânduri poate fi explicată  prin legile ştiute ale asociaţiilor şi înlănţuirilor ideilor şi formelor ; însă acestea sunt numai o parte. Altele, mai însemnate ca număr, iau naştere în urma răscolirii autoîntreţinute a patimilor. Atunci când patima trăieşte în inimă, nu poate să nu ceară hrană. Această cerinţă se vădeşte prin înclinarea de a face una şi alta, iar înclinarea e legată de cutare şi cutare  lucru. De aici gândul : « iată ce trebuie făcut ». Se întâmplă acelaşi lucru ca, de pildă, când flămânzeşti : cel ce a simţit foamea simte pofta de a mânca ; odată cu pofta, apare în gând mâncarea însăşi ; urmează gândul de a face rost de cutare şi cutare lucru pentru a mânca.

Cea de-a treia(şi poate cea mai cuprinzătoare parte) vine de la puterile cele necurate. Văzduhul este plin de ele şi  se învârt ca roiurile în jurul oamenilor şi fiecare, precum îi este soiul, îşi întinde lucrarea asupra oamenilor cu care vine în atingere. Răul zboară din ele precum scânteile din fierul încins. Unde găseşte loc potrivit, acolo se încuibează scânteia şi gândul rău odată cu ea. Aceasta, şi nu alta este explicaţia gândurilor rele care se ivees nu se ştie de unde, în timp ce noi ne îndeletnicim cu lucruri care n-au nicio legătură cu ele. Faptul că gândurile au felurite pricini nu înseamnă că trebuie să ne purtăm altfel în privinţa lor. Pentru asta e o singură lege : taie-le şi gata. Dacă nu le tai din prima clipă,  în cea de-a doua va fi mai greu s-o faci, în cea de-a treia, încă şi mai greu ; şi fără să bagi de seamă se vor naşte încuviinţarea, dorinţa şi hotărârea de a păcătui şi îndată ce se va ivi prilejul, gata păcatul...Cea dintâi împotrivire faţă de gândurile rele este trezvia şi privegherea însoţită de rugăciune.

Din Tâlcuirile Sfântului Teofan Zăvorâtul