Tatăl tău te aşteaptă de mult, nu zăbovi ! (II)

Întoarce-te şi tu, suflete al meu, spre Tatăl tău cel Ceresc şi vei primi de la El pacea şi fericirea !

« Tu L-ai mâniat, dar mila Lui El nu a luat-o de la Tine.

Te-ai îndepărtat de El,

dar El te aşteaptă şi vrea să te primească la Sine »

***

« El  cu mare dor te aşteaptă şi te va primi cu bucurie. »

O, bunătate a Tatălui, care nu-l dispreţuieşte, nu-l uită şi nu-l respinge pe fiul care s-a îndepărtat de bunăvoie şi L-a mâniat, ci aşteaptă cu mare dor ca fiul Său cel rătăcit să se întoarcă la El !

O, orbire, o, nesimţire a fiului, care preferă să se afle în cea mai rea suferinţă într-o ţară străină, decât să se întoarcă la Tatăl său şi să afle toată bunăstarea în casa Lui !

O, sărmane fiu, vino-ţi în fire, lasă această ţară nelegiuită şi pierzătoare ! Adu-ţi aminte de marea milostivire a Tatălui tău, adu-ţi aminte de mulţimea îndurărilor Lui ! Tu L-ai mâniat, dar mila Lui El nu a luat-o de la Tine. Te-ai îndepărtat de El, dar El te aşteaptă şi vrea să te primească la Sine. Adu-ţi aminte ce prisos de bunătăţi era în casa tatălui tău, « câţi argaţi se îndestulează cu pâinea Tatălui  tău, iar tu mori de foame ! » Tu ai risipit bogăţia Lui, dar nu te teme ! El este bun, îndelung răbdător şi multmilostiv. Nu îşi va aduce aminte de neascultarea ta, nu te va învinovăţi pentru faptele tale care sunt urâciune înaintea Lui. El, îndurător şi bogat, iarăşi te va îmbogăţi. Scoală-te, mergi cu îndrăzneală la Tatăl tău şi cazi înaintea ochilor Lui milostivi, recunoaşte-ţi vinovăţia şi spune-i cu inima înfrântă şi cu tânguire :

« Tată, am greşit la cer şi înaintea Ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul Tău ; primeşte-mă ca pe unul dintre argaţii Tăi ». El  cu mare dor te aşteaptă şi te va primi cu bucurie.

Numai ce te vede întorcându-te, că, încă de departe,  priveşte cu milostivire şi cu dragoste la tine, se cutremură în sine şi, făcându-i-se milă, te va milui. « Ah ! Fiul Meu iubit, fiul Meu rătăcit, care s-a întors la Mine. Fiul  Meu, care s-a îndepărtat de Mine, iarăşi vine la Mine : « Fiul Meu mort a fost şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi voi avea mila de el. »(Ier. 31 : 20). Iese în întâmpinarea ta, te îmbrăţişează şi te sărută.

Într-adevăr, de departe te va vedea Tatăl tău şi se va milostivi ; va alerga şi va cădea pe grumazul tău , te va săruta şi te va duce în casa Sa, îţi va da cea mai bună îmbrăcăminte şi te va îmbrăca în aceasta, va pune inel în degetul tău şi încălţăminte în picioarele tale, va porunci sfintei Sale familii să se bucure şi să se veselească pentru tine, spunând : « Fiul Meu mort a fost şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat »(vezi Luca 15 :13-24) . Şi se va veseli pentru tine. « Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte »(Luca15 : 10).

Cu cât mai osârduitor te vei căi, te vei îndrepta şi  te vei schimba în bine, cu atât mai repede  te vei îndrepta şi te vei apropia de Tatăl Ceresc. Căci la El nu mergem cu picioarele, ci cu inimile, nu schimbând locul, ci schimbându-ne voia şi moravurile. Aşa cum prin păcate  ne-am despărţit de El şi ne-am îndepărtat, tot aşa, printr-o pocăinţă sinceră, îndreptându-ne voia cea schimbătoare şi moravurile, ne apropiem mai mult de El. Întoarce-te şi tu, suflete al meu, spre Tatăl tău cel Ceresc şi vei primi de la El pacea şi fericirea.

Sfântul Ierarh Tihon din ZadonsK – Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumeniţa, 2008, paginile 191-193.

Icoana : http://www.antiochian.org/node/18789
 ***
De folos:
"Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l junghiaţi şi, mâncând, să ne veselim. Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat."
Haina lui cea dintâi semnifică toată îndestularea şi frumuseţea darurilor duhovniceşti ale lui Dumnezeu. Aceasta este haina sfinţeniei şi curăţiei în care era înveşmântat Adam, înainte de căderea în păcat şi de izgonirea într-o ţară îndepărtată de Dumnezeu. Această haină este Însuşi Hristos: de aceea este numită "cea dintâi". Nu există nici o haină mai minunată decât aceasta din cer. Apostolul spune: "Căci câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat" (Galateni 3:27). Sufletul, care fusese despuiat de toată lucrarea cea bună, este în întregime îmbrăcat din nou: haina cea veche, murdară şi zdrenţăroasă este aruncată şi sufletul său este îmbrăcat în haină nouă. Această haină nouă pentru suflet semnifică omul cel nou - pocăit, iertat şi primit de către Dumnezeu. Fără această haină nouă, nimeni nu se poate sălăşlui în Împărăţia lui Dumnezeu, după cum vedem lămurit din pilda lui Hristos despre nunta fiului împăratului (Matei 22:2-14). Potrivit cuvintelor Apostolului, această haină este alcătuită din: "milostivirile îndurării, din bunătate, smerenie, blândeţe, îndelungă răbdare,. iar peste toate acestea. dragoste, care este legătura desăvârşirii" (Coloseni 3:12-14; cf. Efeseni 4:24, Apocalipsa 7:14, Zaharia 3:4).
Inelul de pe degetul său semnifică logodna sufletului său cu Hristos. Cel ce se pocăieşte se leapădă de toate legăturile sale întru desfrânare cu lumea aceasta, îşi lipeşte sufletul de Hristos şi rămâne unit cu El într-o unime de nezdruncinat. Această logodnă se împlineşte prin puterea şi harul Duhului Sfânt, a Cărui pecete se află pe toate darurile cereşti.
Daţi-i "încălţăminte în picioarele lui", spune tatăl slugilor lui. Încălţămintea semnifică puterea voinţei prin care omului îi stă în putinţă să calce cu hotărâre spre căile Domnului, fără să hoinărească aiurea şi fără să se uite înapoi.
Prin viţelul cel îngrăşat care a fost junghiat, trebuie să înţelegem că Îl semnifică pe Iisus Hristos Însuşi, Care S-a dat spre junghiere pentru curăţirea păcătoşilor de păcatele lor.
Prin slugi trebuie să înţelegem fie îngerii, fie preoţii. Dacă înţelegem prin casa tatălui că ar fi chiar cerul, atunci trebuie să vedem slugile ca pe îngeri; dacă - ca o altă interpretare corectă - înţelegem prin casa tatălui ca şi cum ar fi Biserica de pe pământ (cea văzută), atunci trebuie să vedem slugile ca pe preoţi, care sunt chemaţi să slujească taina jertfei lui Hristos şi, prin aceasta, să asigure oamenilor hrana pentru viaţa cea veşnică. Este limpede că aici se vorbeşte mai întâi despre Biserică, din faptul că Fiul Risipitor nu era totuşi mort din punct de vedere trupeşte şi, până când omul se desparte de trupul său, el este al Împărăţiei lui Dumnezeu, în chipul Bisericii lui Dumnezeu care se află pe pământ. Faptul că slugile semnifică la fel de bine şi îngerii, este limpede mai întâi din faptul că îngerii sunt de faţă în biserică la Sfintele Taine şi, în al doilea rând, din faptul că Dumnezeu foloseşte îngerii păzitori ai oamenilor ca să-i îndrume pe calea mântuirii.
"Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat." Trupul lui mai era încă viu, dar sufletul său era ca şi mort. Singura scânteie a darului dumnezeiesc, care mai licărea, s-a aprins în el şi a înviat sufletul întreg. El era deja pierdut în clipa când şi-a cerut partea din avere ce i se cuvenea de la tatăl lui. Şi şi-a venit în sine. Aceasta înseamnă: el şi-a venit în sine la lumina scânteii lui Dumnezeu, fiindcă se pierduse. Dumnezeu îl ştia pe el şi l-a păstrat în privelişte chiar până în ultima clipă - clipa pocăinţei.
Cuvant al SF. NICOLAE VELIMIROVICI

Sursa:http://www.credo.ro/intoarcerea-fiului-risipitor.php

Tatăl tău te aşteaptă de mult, nu zăbovi ! (I)

« Sărmane păcătos, de ce zăboveşti în această ţară

nelegiuită şi în pierzătoarea depărtare ? »

Se întâmplă uneori ca un om să-i zică celui ce s-a îndepărtat de tatăl său şi zăboveşte : « Tatăl tău te aşteaptă de mult, de ce zaboveşti ? » Tot aşa şi proorocii, apostolii, păstorii şi învăţătorii Bisericii – fiecărui păcătos care, după ce a vieţuit alături de Tatăl Ceresc şi s-a numarat cu casnicii Lui, s-a îndepărtat apoi de El prin viaţa nelegiuită şi desfrânată, ca şi cum s-ar fi dus într-o ţară îndepărtată, îi grăiesc şi îi făgăduiesc : « Tatăl Ceresc te aşteaptă de mult. »

Sărmane păcătos, de ce zăboveşti în această ţară nelegiuită şi în pierzătoarea depărtare ? Averea dăruită ţie ai pierdut-o. Te lipseşti de hrana zilnică. Foamea păgubitoare te-a pătruns. Părăsindu-L pe Tatăl tău cel Milosârd şi mult Milostiv, ai căzut în robia tiranului celui rău şi nemilostiv şi paşti dobitoacele lui cele necuvântătoare şi necurate – porcii. Iar din această slujbă grea şi nesuferită nu ai cu ce să-ţi saturi pântecele. Până acolo ai ajuns încât doreşti şi cauţi roşcove cu care se hrănesc porcii, dar nici această hrană rea şi proastă nu are cine să ţi-o dea.

Vezi tu însuţi în ce nenorocire, sărăcie, pierzanie te găseşti ! Din ce bogăţie, în ce sărăcie ai căzut ! Din înalta cinste, în ce josnicie te-ai aruncat ! De ce mare fericire te lipseşti şi în ce nenorocire ai căzut ! Toate acestea ţi s-au întâmplat pentru că de voia ta te-ai îndepărtat de Părintele tău cel Bun şi  de casa Lui, de sfânta familie.

Acolo toţi se îndestulează cu  mâncare din belşug şi se răcoresc cu bautură, iar tu mori de foame !

Acolo Tatăl cel Multmilostiv are din destul mâncare gustoasă şi băutură aleasă pentru toţi casnicii Lui, iar tu ai ajuns într-o asemenea sărăcie că doreşti să-ţi saturi pântecele cu roşcoavele pe care le mănâcă porcii, dar nici pe acelea nu ţi le dă nimeni !

Acolo toţi îşi află odihna sub ocrotirea Tatălui lor cel Milosârd, iar tu te afli printre dobitoacele cele necurate, printre porci !

Acolo toţi se îmbraca în haine bune, iar tu eşti acoperit ca un oarecare nemernic, numai cu zdrenţe rupte şi împuţite !

Acolo toţi se mângâie, iar tu te tânguieşti.

Acolo toţi se bucură, iar tu plângi.

Acolo toţi se veselesc, iar tu te întristezi şi eşti cuprins de mâhnire.

O, în ce mare nenorocire ai ajuns tu, cel ce ai avut cinste, bogăţie, belşug, pace, linişte şi toată fericirea, câtă vreme ai trăit lângă Părintele tău cel mult Milostiv şi Milosârd !

Asemenea cuvinte şi sfaturi aude  deseori fiul rătăcitor, dar totuşi zăboveşte în înstrăinare şi nefericire. Tatăl îl aşteaptă şi deseori se uită în zare dacă nu cumva se întoarce fiul  Său cel risipitor. Dar fiul nu are astfel de gânduri şi de inimă ca să se întoarca iarăşi la Tatăl său. Tatăl vrea să-l facă părtaş fericirii Sale, dar fiul nu înţelege aceasta. Tatăl îl aşteaptă împreună cu întreaga familie în casa Sa, dar fiul zăboveşte în nelegiuiri  şi într-o ţară păcătoasă. Doreşte mai bine să fie pe lângă un rău tiran, decât pe lânga Tatăl său cel Bun şi mult  Milostiv.  Doreşte să se acopere cu zdrenţe împuţite şi de necinste , decât să poarte îmbrăcăminte bună de la Tatăl  său. Doreşte mai bine să-şi sature pântecele cu  mâncarea porcilor, cu roşcove, decât să se bucure de bunătăţile din casa Tatălui său. Doreşte să de găsească într-o stare nenorocită, decât să fie fericit.

Sfântul Ierarh Tihon din ZadonsK

http://lent.goarch.org/prodigalson/learn/