« Sărmane păcătos, de ce zăboveşti în această ţară
nelegiuită şi în pierzătoarea depărtare ? »
Se întâmplă uneori ca un om să-i zică celui ce s-a îndepărtat de tatăl său şi zăboveşte : « Tatăl tău te aşteaptă de mult, de ce zaboveşti ? » Tot aşa şi proorocii, apostolii, păstorii şi învăţătorii Bisericii – fiecărui păcătos care, după ce a vieţuit alături de Tatăl Ceresc şi s-a numarat cu casnicii Lui, s-a îndepărtat apoi de El prin viaţa nelegiuită şi desfrânată, ca şi cum s-ar fi dus într-o ţară îndepărtată, îi grăiesc şi îi făgăduiesc : « Tatăl Ceresc te aşteaptă de mult. »
Sărmane păcătos, de ce zăboveşti în această ţară nelegiuită şi în pierzătoarea depărtare ? Averea dăruită ţie ai pierdut-o. Te lipseşti de hrana zilnică. Foamea păgubitoare te-a pătruns. Părăsindu-L pe Tatăl tău cel Milosârd şi mult Milostiv, ai căzut în robia tiranului celui rău şi nemilostiv şi paşti dobitoacele lui cele necuvântătoare şi necurate – porcii. Iar din această slujbă grea şi nesuferită nu ai cu ce să-ţi saturi pântecele. Până acolo ai ajuns încât doreşti şi cauţi roşcove cu care se hrănesc porcii, dar nici această hrană rea şi proastă nu are cine să ţi-o dea.
Vezi tu însuţi în ce nenorocire, sărăcie, pierzanie te găseşti ! Din ce bogăţie, în ce sărăcie ai căzut ! Din înalta cinste, în ce josnicie te-ai aruncat ! De ce mare fericire te lipseşti şi în ce nenorocire ai căzut ! Toate acestea ţi s-au întâmplat pentru că de voia ta te-ai îndepărtat de Părintele tău cel Bun şi de casa Lui, de sfânta familie.
Acolo toţi se îndestulează cu mâncare din belşug şi se răcoresc cu bautură, iar tu mori de foame !
Acolo Tatăl cel Multmilostiv are din destul mâncare gustoasă şi băutură aleasă pentru toţi casnicii Lui, iar tu ai ajuns într-o asemenea sărăcie că doreşti să-ţi saturi pântecele cu roşcoavele pe care le mănâcă porcii, dar nici pe acelea nu ţi le dă nimeni !
Acolo toţi îşi află odihna sub ocrotirea Tatălui lor cel Milosârd, iar tu te afli printre dobitoacele cele necurate, printre porci !
Acolo toţi se îmbraca în haine bune, iar tu eşti acoperit ca un oarecare nemernic, numai cu zdrenţe rupte şi împuţite !
Acolo toţi se mângâie, iar tu te tânguieşti.
Acolo toţi se bucură, iar tu plângi.
Acolo toţi se veselesc, iar tu te întristezi şi eşti cuprins de mâhnire.
O, în ce mare nenorocire ai ajuns tu, cel ce ai avut cinste, bogăţie, belşug, pace, linişte şi toată fericirea, câtă vreme ai trăit lângă Părintele tău cel mult Milostiv şi Milosârd !
Asemenea cuvinte şi sfaturi aude deseori fiul rătăcitor, dar totuşi zăboveşte în înstrăinare şi nefericire. Tatăl îl aşteaptă şi deseori se uită în zare dacă nu cumva se întoarce fiul Său cel risipitor. Dar fiul nu are astfel de gânduri şi de inimă ca să se întoarca iarăşi la Tatăl său. Tatăl vrea să-l facă părtaş fericirii Sale, dar fiul nu înţelege aceasta. Tatăl îl aşteaptă împreună cu întreaga familie în casa Sa, dar fiul zăboveşte în nelegiuiri şi într-o ţară păcătoasă. Doreşte mai bine să fie pe lângă un rău tiran, decât pe lânga Tatăl său cel Bun şi mult Milostiv. Doreşte să se acopere cu zdrenţe împuţite şi de necinste , decât să poarte îmbrăcăminte bună de la Tatăl său. Doreşte mai bine să-şi sature pântecele cu mâncarea porcilor, cu roşcove, decât să se bucure de bunătăţile din casa Tatălui său. Doreşte să de găsească într-o stare nenorocită, decât să fie fericit.
Sfântul Ierarh Tihon din ZadonsK
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu