Refuz

Îi felicit pe românii care încă mai cred în sistemul “democratic” şi participă conştiincios la vot, ori de câte ori li se cere. Nu încetez, însă, de a mă mira în faţa atitudinii mele : din anul 2002 nu am reuşit să mă mai conving sau constrâng pe mine însămi de a participa la vreo votare. Refuzul meu în privinţa politicii este total şi definitiv. Nimic în lume nu pare a-mi motiva participarea la nişte jocuri în care nu cred. Întotdeauna m-au mirat oamenii « serioşi » care se preocupă de lucruri « serioase » şi se iau în serios, încercând astfel să mă determine şi pe mine, cetăţeanul incredul sau sceptic, să-i iau în serios ! Totuşi, nu pot ! Uniunea Europeană îmi face rău, naivii care îşi fac iluzii în privinţa avantajelor pentru România venite dinspre UE. mă descurajează, cinicii care ştiu prea bine imensitatea preţului plătit pentru a purta un jug aurit şi totuşi ne îndeamnă să-l primim şi să-l purtăm cu mândrie, îmi repugnă.

Ce părtăşie poate fi între următorii lui Hristos şi « pomul acesta lăudat » care ascunde cea mai perfidă otravă a duhului creştin-ortodox(ecumenismul) şi naţional(globalismul) ?

Mă gândesc cu reală îngrijorare la tinerii români care, vrând-nevrând, suportă şi vor mai suporta atmosfera de teroare abia mascată şi degringoladă morală creată de această Uniune Europeană a forţelor antihristice/ demonice aflate la conducerea în această parte a lumii. Cum îşi vor păstra credinţa şi identitatea pe fundalul tenebros descris ? Vor şti ei să se întoarcă spre Hristos şi să spună « nu » tentaţiilor amăgitoare sau fricii, pentru a mărturisi şi a îmbrăţişa prigoana şi moartea martirică ?

Dar noi, veniţi atât de târziu la credinţă, vom găsi forţa mântuitoare de a prefera moartea apostaziei ?

Comedia aceasta ce şi-a desfăşurat încă un act astăzi nu are nimic de-a face cu mine. Nu cred în utilitatea alegerii unuia sau altuia ; jocurile sunt, oricum, făcute în altă parte. De vreme ce am avut inconştienţa să implorăm intrarea în această mascaradă europeană, oferindu-ne ca o prostituată ieftină, ce mai putem acum aştepta decât să fim dispreţuiţi şi înşelaţi ? Noi ne-am pierdut libertatea demult. Poate că ar fi cazul să ne concentrăm asupra unicului loc în care o putem recupera, în unirea cu Hristos, în Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe, în comuniunea harului Duhului Sfânt.

Duminica Sfintei Cincizecimi

Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi Te sălăşluieşte întru noi!

[Fapte 2, 1-11; In. 7, 37-52; 8-12]. Săvârşitu-s-a iconomia mântuirii noastre! Se arată de acum roada lucrării fiecăruia dintre Ipostasurile Preasfintei Treimi. Ceea ce Tatăl a binevoit, ceea ce Fiul a plinit în Sine, Duhul Sfânt a venit acum să dăruiasca credincioşilor; căci mântuirea noastră este „după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl. Şi prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos”(1Ptr. 1, 2). Drept aceea, ne botezăm în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, legându-ne să păzim”tot ce v-am poruncit vouă”(Mt. 28, 19-20). Cei care nu mărturisesc Sfânta Treime nu se pot împărtăşi de lucrările mântuitoare ale Ipostasurilor Ei şi, prin urmare, nu pot primi mântuirea. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii celei deofiinţă şi nedespărţite, Care ne-a încredinţat mărturisirea despre Sine: „Părinte Atotţiitorule, Cuvântule şi Duhule, Fire unită în trei Ipostasuri, mai presus de fiinţă şi preadumnezeiască, întru Tine ne-am botezat, şi pe Tine Te binecuvântăm întru toţi vecii”.(Sf. Teofan, Talcuiri...)

Apostolul

“ Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni? Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut? Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!”(Fapte 2, 1-11)

Sfânta Evanghelie

„Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit. Deci din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul. Iar alţii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos? N-a zis, oare, Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din Betleem, cetatea lui David? Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. Deci slugile au venit la arhierei şi farisei, şi le-au zis aceia: De ce nu L-aţi adus? Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om. Şi le-au răspuns deci fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată! A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei: Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut? Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc. »(In. 7, 37-52)