... Dacă îl iubim pe aproapele numai pentru sine, trebuie să vrem îndeplinirea dorinţelor proprii, a propriei voinţe trupeşti. Dacă îl iubim pentru el, trebuie să-i îndeplinim voia şi dorinţele lui. Iar dacă îl iubim pe aproapele pentru Dumnezeu, atunci trebuie să împlinim voia lui Dumnezeu şi să urmăm cu neprihănire îndreptările sale. Să-l iubim pe aproapele pentru Dumnezeu. Este nevoie neapărat de lepădare, însă nu de oameni, ci de lucruri, pentru a putea da slavă lui Dumnezeu, Cel ce ne mântuieşte.
***
«... osteneala noastră de totdeauna ar trebui să fie năzuinţa inimii de a lucra după poruncile dumnezeieşti. În primul rând, iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi, iar mai departe – iubeşte-ţi duşmanii şi pune-ţi sufletul pentru prietenul tău. Apoi, porunca iertării: a-i ierta aproapelui toate cu câte te-a supărat pare o singură faptă– dar câtă curăţie pentru inimă, câtă dăruire de sine şi smerenie este în el ! »
«... osteneala noastră de totdeauna ar trebui să fie năzuinţa inimii de a lucra după poruncile dumnezeieşti. În primul rând, iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi, iar mai departe – iubeşte-ţi duşmanii şi pune-ţi sufletul pentru prietenul tău. Apoi, porunca iertării: a-i ierta aproapelui toate cu câte te-a supărat pare o singură faptă– dar câtă curăţie pentru inimă, câtă dăruire de sine şi smerenie este în el ! »
Maica Arsenia