« Spune adevărul : asta înseamnă să te rogi. »(II)

M-am îndreptat din nou spre religie. Am descoperit islamismul. Dar şi Allah a fost o catastrofă. In islamism nu există dragoste, doar bani şi lege, ca-n iudaism, totul se rezumă în lege. Pedepsele sunt aspre . Pentru furt încă se mai aplică patruzeci de lovituri de bici, iar pentru adulter femeile sunt lapidate. Islamismul este opus Bibliei. Sistemul musulman a devenit satanic, e pervertit. Eu căutam dragostea, căci mama mea a fost iadul pentru mine.  Am ajuns în America, sperând să găsesc la indieni  sensul vieţii. M-a instruit un vrăjitor în Mexic, am cunoscut puterile demonice. Puteam să mă fac invizibil. Dar dragoste nu am găsit. Nici acolo, nici în Africa, la indigeni.

Şi atunci mi-au rămas sectele : toate promit mântuire, pace, bunăstare. Dar  am dat peste o nouă catastrofă. Sectele practică o adevărate spălare de creier ; le propovăduieşti altora ceea ce nici tu nu crezi. Eram disperat. Am hotărât să mă sinucid, să sar de la balcon.  Si în  acele secunde  am simţit o prezenţă, o voce mi-a spus : « Nu eşti singur ! » Era Hristos, dar eu nu ştiam, L-am confundat cu un guru indian şi am trecut la hinduism şi yoga. Am practicat meditaţia transcendentală, sperand să aflu dragoste, viaţă, pace. Dar fără Dumnezeu nu este decât singurătate, moarte. În hinduism sunt 33 de milioane de zei. Care-i cel adevărat ? M-am devotat lui Kali, zeiţa  cea mai sangeroasă, ai cărei ochi mă străpungeau ca nişte pumnale. În templele ei se fac jertfe de sânge până astăzi.  Şapte ani am rămas la hinduism. Am primit de la demoni toate puterile care există pe pământ ; aveam controlul asupra oamenilor. Dar sufeream din teamă de moarte. Atunci mi-am spus că trebuie să omor moartea, ca să nu mă mai tem de nimic.  Aşa am ajuns la Maica Tereza, care avea nişte “Case ale Morţii” în Calcuttta; pândeam să moară cineva ca să surprind moartea şi să lupt cu ea. Ştiţi că Hristos a spus că acela care vrea să-şi salveze viaţa sa o va pierde, iar cine îşi va pune viaţa sa jertfă va trăi. Eram hotărât să omor moartea sau să mor. Atunci a intervenit iar Dumnezeu,  prin dragostea Maicii Tereza Trei zile am plâns încontinuu.  Ea m-a luat în braţe şi mi-a spus : Adevărul nu-l vei găsi în Calcutta. Mi-a bătut pieptul peste inimă şi mi-a arătat că acolo voi găsi adevărul.  Dar nu trebuie să caut ce este adevărul !   Ci să caut Cine este adevărul. Este  o persoană. Este Hristos. Aceste cuvinte mi le spunea Maica Teraza, care era creştină şi nu puteam să primesc adevărul, din cauza experienţei din adolescenţă.  Krishna spunea că a venit să-i distrugă pe păcătoşi, iar eu eram un păcătos.  Aşa că am plecat în Tibet şi am fost călugăr budist timp de 3 ani şi jumatate.

Suferim  mult de la gândurile care ne vin. Trei sunt duşmanii noştri în lume : firea căzută, care ascultă sugestiile demonice ; demonii şi obişnuinţele păcătoase. Încercaţi şi vedeţi cât de greu este să renunţi la obişnuinţele tale : cafeaua, citirea ziarelor, televizorul etc. Am plecat în Tailanda. Acolo maestrul meu mi-a spus că soluţia este să nu gândeşti. Dacă 6 minute nu gândeşti eşti în Nirvana ! Ce este Nirvana ? Ei spun că este asemenea Paradisului, dar eu vă spun că Nirvana este iadul.  

Nici în ezoterism nu se ascunde nimic bun Priviţi la icoana lui Hristos, pe care scrie : Eu sunt ! În timp ce Buddha spune : Eu sunt nefiinţa. Nu te poţi întoarce la nefiinţă. Mi-au trebuit trei ani şi jumătate să aflu  asta. Am văzut demoni, am experimentat golul.

Dumnezeul nostru  ne cheamă să ne umplem de Duhul Sfânt, de har !

Nu-mi mai rămăsese nicio religie !!! Am aflat ocultismul în America de Sud Acolo am fost prins de soldaţi şi urma să fiu împuşcat. Eram bătut, plin de sânge. A douăzeci şi patra oară mă întâlneam cu moartea. În ultima secundă de viaţă am strigat : Doamne, dacă Tu eşti viaţa, acum salvează-mă ! Şi dă-mi  o dovadă palpabilă  că Tu eşti Dumnezeul adevărat – altfel prefer să mor ! »

Şi am primit dovada ! M-am întors în Europa. Creştinii au spus: Hristos te-a salvat Dar nu-L vezi pentru că eşti  plin de demoni. Mi-au făcut două exorcisme Tot nu-L vedeam. Şi atunci mi-a spus  preotul că pot să iau legătura cu Hristos. "Da ? Unde ? La telefon ? Daţi-mi numărul !". A zis 333 : Ieremia 3, 33 : « Strigă- Mă în necazul tău şi Eu te voi salva ! ». Prin rugăciune poţi să iei legătura cu Dumnezeu. Dar eu nu ştiu să mă rog ! Spune adevărul : asta înseamnă să te rogi.

M-am rugat : Doamne, dacă exişti înseamnă că mă cunoşti. Ştii că nu cred în Tine. Facem un târg : Dacă-mi vorbeşti, promit să cred în Tine ! Dar să fiu sigur că Tu îmi vorbeşti ! »

Cu tine a vorbit Hristos ? Poate cu papa, sau cu episcopul, dar cum o să vorbească cu mine, Klaus ?  Şi totuşi, mi-a vorbit. Eram în biserică la Laussane, am intrat mai mult pentru că zărisem nişte fete frumoase. Cum, nu sunt doar bătrâne în biserică ? Am încremenit: erau vreo 3000 de persoane. A sosit momentul comuniunii euharistice, o femeie de lângă mine mă îndemna să merg şi eu. I-am spus că nu cred şi a tăcut. Credeam că eu am dreptul să decid. Apoi am simţit că Hristos trebuie să decidă cui îi dă Trupul şi Sângele Său. Să mă duc, să nu mă duc? Şi L-am întrebat în cele din urmă. “Da, vino! Ţi-am iertat toate!” Nu era un gând al meu. Am auzit tare, clar o voce.  În acel moment am simţit aşa o dragoste încât nu se poate exprima. Dar am auzit şi un şuier prelung deasupra mea şi  am fugit din biserică. Afară am fost străfulgerat, ca tăiat în două de o sabie şi am leşinat. Fusese un atac demonic!

Şi de douăzeci şi cinci de ani dragostea aceea nu mă mai părăseşte.

Foto: http://www.ziarullumina.ro/galerie.php?article=30930

Europa vă pregăteşte pentru a AVEA, nu pentru a FI ! (I)

Ceea ce m-a determinat să stărui în dorinţa mea de a lua parte la întâlnirea cu Klaus Kenneth a fost Hristos. Era de aşteptat, probabil că veţi gândi, dar mă  grăbesc să vă dezmint siguranţa că ştiţi despre ce vorbesc. Nu credinţa în Hristos, ci prezenţa lui Hristos la răscrucea vieţii lui Klaus, în punctul unde diavolul pusese  total stăpânire pe el şi părea pierdut. Îmi pot imagina atât satisfacţia, cât şi ciuda necuratului  dezarmat de dragostea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pornit în căutarea fiului căzut al omului, cu inima străpunsă de dorul mântuirii fratelui Său pierdut. Când Klaus ne-a văzut pe cei zece- unsprezece creştini  adunaţi în curtea Casei Memoriale « Paul Constantinescu » trebuie să-şi fi imaginat că a făcut drumul degeaba. Aşa gândeam eu, dar ştiţi ce mi-a spus când i-am explicat că nu s-a anunţat din timp şi mulţi n-au aflat de prezenţa lui ? « Hristos se jertfeşte şi pentru unul singur ». Mi-a venit inima la loc, mă temeam să nu renunţe.  Dar Dumnezeu îşi adună oamenii Săi. Într-o jumătate de oră eram deja peste 20 şi în timp s-au adăugat încă alţii ; sala a fost plină. Inima lui Klaus este plină de dorinţa de a-L mărturisi pe Hristos şi a-i face pe semenii săi apţi să-şi deschidă inimile pentru Domnul.

Cei familiarizaţi cu mesajul lui Klaus nu vor găsi lucruri noi în ceea ce ne-a spus nouă în această seară. Eu însămi îi ştiam de pe net structura şi esenţa discursului. Dar prezenţa omului transformă totul, personalizează. Creştinismul, aş îndrăzni să afirm, se transmite doar de la persoană la persoană, printr-o inefabilă comuniune intermediată de Duhul lui Dumnezeu.

Prima impresie : un om ca şi noi, simplu îmbrăcat, de o anumită vârstă, fără vreo harismă vizibilă. De parcă Dumnezeu i-a răpit orice mijloc de seducţie exterioară mesagerului ca să lase mesajul să ne polarizeze întreaga atenţie.  Iertaţi-mă, dar nu mi se prea întâmplă să le spun oamenilor pe numele lor mic de la prima întalnire. Doar lui Hristos , cu îndrăzneala  celui ce se ştie iubit, Îi spun aşa. Şi nu trag eu nicio concluzie, vă las pe dumneavoastră.

Omul acesta chiar ştie ce este suferinţa. Omul acesta a cunoscut culmile disperării. M-am întrebat, la un moment dat, de ce Hristos a răspus rugăminţii lui de a-i da un semn, ceva palpabil de care să-şi agaţe credinţa în Dumnezeul cel adevărat. Până la sfârşit mi-a devenit aproape evident.

Dar să vă transcriu câteva din notaţiile mele rapide din timpul mărturisirii lui Klaus, mărturisire care ne-ar îngrozi şi ne-ar şoca neştiindu-i sfârşitul.

Iată, cu aproxiomaţie, ce ne-a spus[ prin intermediul traducerii d-rei Raluca Toderel] :

Hristos a înviat ! Dar eu ce treabă am cu asta ?  A înviat poate pentru cei de acum 2000 de ani ! Azi însă El nu mai înviază în inimile şi în minţile noastre. Noi mergem la biserică din obicei, în virtutea tradiţiei, pentru că trebuie. Nu ştim că este o cinste să mergi la biserică ! Părintele Sofronie, care a fost duhovnicul meu, un mare sfânt, spunea : « Mântuieşte-te pe tine însuţi şi toţi ceilalţi se vor mântui prin tine ! ».Deschideţi-vă uşile inimii pentru Hristos, lăsaţi-L să intre în voi şi veţi avea şansa să-i mântuiţi pe cei din jurul vostru ! Părintele Sofronie s-a mântuit şi această energie[harică] pe care a răspândit-o în jurul său a atins mulţi oameni, pe cei mai « imposibili »oameni, aşa ca mine. Din 20, Dumnezeu poate să facă 20000 de oameni mântuiţi, prin binecuvântarea care emană prin noi. Dar pentru asta trebuie să ne naştem din nou. Trebuie întâi să murim ca sămânţa de grâu din Sfânta Scriptură.

De ce nu se întâmplă mai multe în Biserica Ortodoxă Română ? De ce tinerii nu merg la biserică ? Pentru că nu l-au întâlnit pe Părintele Sofronie ! A venit momentul să lucrăm la felul nostru de a fi. Critica Bisericii nu ne ajută în dezvoltarea noastră spirituală Orice defecte ar avea preotul, el ne vorbeşte cuvântul lui Dumnezeu. Atenţia noastră să fie la mesaj, nu la mesager ! Şi va veni renaşterea noastră.

Impresia mea este că România doarme şi e cazul să se trezească. Din trecut a moştenit doar tradiţia de a merge la biserică. Iar comunismul  se dezvoltă azi în materialism, care este mai rău decât comunismul. Televiziune, internet, jocuri, tineretul este acaparat, sunt ca un magnet pentru tineri. Iar neoprotestanţii, predicând, fac treabă « bună » ; aduc oamenii la o credinţă heterodoxă, falsă.  De aceea trebuie ca noi, ortodocşii, să facem ceva, nu să aşteptăm doar de la preoţi, care poate dorm.  La Judecată Mântuitorul nu o să ne întrebe : « A fost bun preotul tău ? « , ci « Tu pe Mine M-ai luat în serios ? »

Noi toţi suntem responsabili !

Şapte ani am fost violat de un preot catolic. Am avut o mamă catolică, dar care nu m-a iubit. Pentru mine, în biserică nu exista dragoste, nu exista bunatate. Problema era “rezolvată”. Dar dacă nu există Biserică, spre ce să mă îndrept ? Voiam să scap de suferinţă Viaţa  este suferinţă, a spus şi Buddha.  Aşa că am recurs la droguri. Era aşa plăcut !!! Era să şi mor ! Am vrut să mă sinucid. Nu mai înduram singurătatea. Eram singur şi nefericit.

Iată azi, oamenii vor tot mai multe – materialism. Europa vă pregăteşte pentru a AVEA, nu pentru a FI. Să fiţi avertizaţi ! Eu am trăit pe culmile lumii materialiste ; eram DJ, aveam bani, maşină mare. Apoi am fost sărac şi batjocorit. Am cunoscut extremele şi am rămas tot nefericit, singur.

Am căutat mai departe dragostea, fericirea, în psihologie, în filosofie, în muzică(mama mea a fost cântăreaţă). Nu am găsit-o !  Nu în  droguri, nu în celebritate(am fost chitarist)! Eram nefericit fără Dumnezeu.

Foto: http://trandafirescu.wordpress.com/2009/11/03/klaus-kenneth-la-cluj-video-inedit/

Lansare de carte

Sursa: http://www.agnos.ro/blog/2010/04/28/invitatie-la-lansarea-cartii-calator-pe-pamant-romanesc-klaus-kenneth/

Pentru ploieşteni : Conferinţă a lui Klaus Kenneth mâine 4 mai !

"Dupa cum am mai scris, Klaus Kenneth este din nou in Romania intre 1-31 mai.
Cartea Calator pe pamant romanesc va fi lansata la libraria Sophia, in capitala.
Dar pana atunci, maine, 4 mai, va fi o conferinta in Ploiesti la ora 18, la Casa Memoriala Paul Constantinescu. Ma bucur mult pentru cei care vor fi acolo.

Dupa lansarea de carte, in Bucuresti, pe 5 mai, va fi conferinta la ora 19 in aula Facultatii de Drept.

Pentru ca anul trecut eu am ajuns la conferinta din Constanta cu o ora intarziere datorita unui anunt gresit, promit sa revin cu actualizarea orei pentru conferinta din Bucuresti in cursul zilei de maine (daca va fi necesar)."

Amănunte de l a :

http://fiifericit.blogspot.com/2010/05/conferinta-klaus-kenneth-ploiesti.html

Comentariul Danei:

Draga Iuliana, stiu sigur ca va fi maine in Ploiesti pentru ca am vorbit la telefon cu Raluca Toderel, traducatoarea cartilor lui Klaus. La conferintele lui Klaus a fost o problema cu afisele si anul trecut. In Constanta nu au fost afise deloc, iar pe bloguri s-a anuntat o ora gresita. Maine o voi suna pe Raluca din nou ca sa imi confirme ora.