Europa vă pregăteşte pentru a AVEA, nu pentru a FI ! (I)

Ceea ce m-a determinat să stărui în dorinţa mea de a lua parte la întâlnirea cu Klaus Kenneth a fost Hristos. Era de aşteptat, probabil că veţi gândi, dar mă  grăbesc să vă dezmint siguranţa că ştiţi despre ce vorbesc. Nu credinţa în Hristos, ci prezenţa lui Hristos la răscrucea vieţii lui Klaus, în punctul unde diavolul pusese  total stăpânire pe el şi părea pierdut. Îmi pot imagina atât satisfacţia, cât şi ciuda necuratului  dezarmat de dragostea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pornit în căutarea fiului căzut al omului, cu inima străpunsă de dorul mântuirii fratelui Său pierdut. Când Klaus ne-a văzut pe cei zece- unsprezece creştini  adunaţi în curtea Casei Memoriale « Paul Constantinescu » trebuie să-şi fi imaginat că a făcut drumul degeaba. Aşa gândeam eu, dar ştiţi ce mi-a spus când i-am explicat că nu s-a anunţat din timp şi mulţi n-au aflat de prezenţa lui ? « Hristos se jertfeşte şi pentru unul singur ». Mi-a venit inima la loc, mă temeam să nu renunţe.  Dar Dumnezeu îşi adună oamenii Săi. Într-o jumătate de oră eram deja peste 20 şi în timp s-au adăugat încă alţii ; sala a fost plină. Inima lui Klaus este plină de dorinţa de a-L mărturisi pe Hristos şi a-i face pe semenii săi apţi să-şi deschidă inimile pentru Domnul.

Cei familiarizaţi cu mesajul lui Klaus nu vor găsi lucruri noi în ceea ce ne-a spus nouă în această seară. Eu însămi îi ştiam de pe net structura şi esenţa discursului. Dar prezenţa omului transformă totul, personalizează. Creştinismul, aş îndrăzni să afirm, se transmite doar de la persoană la persoană, printr-o inefabilă comuniune intermediată de Duhul lui Dumnezeu.

Prima impresie : un om ca şi noi, simplu îmbrăcat, de o anumită vârstă, fără vreo harismă vizibilă. De parcă Dumnezeu i-a răpit orice mijloc de seducţie exterioară mesagerului ca să lase mesajul să ne polarizeze întreaga atenţie.  Iertaţi-mă, dar nu mi se prea întâmplă să le spun oamenilor pe numele lor mic de la prima întalnire. Doar lui Hristos , cu îndrăzneala  celui ce se ştie iubit, Îi spun aşa. Şi nu trag eu nicio concluzie, vă las pe dumneavoastră.

Omul acesta chiar ştie ce este suferinţa. Omul acesta a cunoscut culmile disperării. M-am întrebat, la un moment dat, de ce Hristos a răspus rugăminţii lui de a-i da un semn, ceva palpabil de care să-şi agaţe credinţa în Dumnezeul cel adevărat. Până la sfârşit mi-a devenit aproape evident.

Dar să vă transcriu câteva din notaţiile mele rapide din timpul mărturisirii lui Klaus, mărturisire care ne-ar îngrozi şi ne-ar şoca neştiindu-i sfârşitul.

Iată, cu aproxiomaţie, ce ne-a spus[ prin intermediul traducerii d-rei Raluca Toderel] :

Hristos a înviat ! Dar eu ce treabă am cu asta ?  A înviat poate pentru cei de acum 2000 de ani ! Azi însă El nu mai înviază în inimile şi în minţile noastre. Noi mergem la biserică din obicei, în virtutea tradiţiei, pentru că trebuie. Nu ştim că este o cinste să mergi la biserică ! Părintele Sofronie, care a fost duhovnicul meu, un mare sfânt, spunea : « Mântuieşte-te pe tine însuţi şi toţi ceilalţi se vor mântui prin tine ! ».Deschideţi-vă uşile inimii pentru Hristos, lăsaţi-L să intre în voi şi veţi avea şansa să-i mântuiţi pe cei din jurul vostru ! Părintele Sofronie s-a mântuit şi această energie[harică] pe care a răspândit-o în jurul său a atins mulţi oameni, pe cei mai « imposibili »oameni, aşa ca mine. Din 20, Dumnezeu poate să facă 20000 de oameni mântuiţi, prin binecuvântarea care emană prin noi. Dar pentru asta trebuie să ne naştem din nou. Trebuie întâi să murim ca sămânţa de grâu din Sfânta Scriptură.

De ce nu se întâmplă mai multe în Biserica Ortodoxă Română ? De ce tinerii nu merg la biserică ? Pentru că nu l-au întâlnit pe Părintele Sofronie ! A venit momentul să lucrăm la felul nostru de a fi. Critica Bisericii nu ne ajută în dezvoltarea noastră spirituală Orice defecte ar avea preotul, el ne vorbeşte cuvântul lui Dumnezeu. Atenţia noastră să fie la mesaj, nu la mesager ! Şi va veni renaşterea noastră.

Impresia mea este că România doarme şi e cazul să se trezească. Din trecut a moştenit doar tradiţia de a merge la biserică. Iar comunismul  se dezvoltă azi în materialism, care este mai rău decât comunismul. Televiziune, internet, jocuri, tineretul este acaparat, sunt ca un magnet pentru tineri. Iar neoprotestanţii, predicând, fac treabă « bună » ; aduc oamenii la o credinţă heterodoxă, falsă.  De aceea trebuie ca noi, ortodocşii, să facem ceva, nu să aşteptăm doar de la preoţi, care poate dorm.  La Judecată Mântuitorul nu o să ne întrebe : « A fost bun preotul tău ? « , ci « Tu pe Mine M-ai luat în serios ? »

Noi toţi suntem responsabili !

Şapte ani am fost violat de un preot catolic. Am avut o mamă catolică, dar care nu m-a iubit. Pentru mine, în biserică nu exista dragoste, nu exista bunatate. Problema era “rezolvată”. Dar dacă nu există Biserică, spre ce să mă îndrept ? Voiam să scap de suferinţă Viaţa  este suferinţă, a spus şi Buddha.  Aşa că am recurs la droguri. Era aşa plăcut !!! Era să şi mor ! Am vrut să mă sinucid. Nu mai înduram singurătatea. Eram singur şi nefericit.

Iată azi, oamenii vor tot mai multe – materialism. Europa vă pregăteşte pentru a AVEA, nu pentru a FI. Să fiţi avertizaţi ! Eu am trăit pe culmile lumii materialiste ; eram DJ, aveam bani, maşină mare. Apoi am fost sărac şi batjocorit. Am cunoscut extremele şi am rămas tot nefericit, singur.

Am căutat mai departe dragostea, fericirea, în psihologie, în filosofie, în muzică(mama mea a fost cântăreaţă). Nu am găsit-o !  Nu în  droguri, nu în celebritate(am fost chitarist)! Eram nefericit fără Dumnezeu.

Foto: http://trandafirescu.wordpress.com/2009/11/03/klaus-kenneth-la-cluj-video-inedit/