duminică, 24 mai 2009
Cuviosul Paisie Aghioritul despre relaţia copiilor cu părinţii
„Mulţi tineri au idealuri, dar nu au modele, şi sunt vrednici de milă.
***
Numele pe care-l scrijeleşti pe scoarţa unui copac se va mări, va creşte odată cu el. La fel şi inima copilului tău. Ceea ce scrijeleşti în anii lui de gingăşie vei citi în cele ce vor urma.
***
Primul lucru pe care trebuie să-l înveţe un copil este să vieţuiască liber, iar calea către libertate începe de la lipsa ei. Mamele nu creează doar prezentul, ci şi viitorul copiilor lor.
***
O mare importanţă în evoluţia duhovnicească a copiilor o are şi starea duhovnicească a părinţilor lor.
***
Pentru o educaţie creştină corectă sunt necesare trei lucruri: în primul rând puţine cuvinte, în al doilea rând multe exemple şi în al treilea rând mai multă rugăciune.
***
Astăzi lipseşte încrederea copiilor în părinţi pentru că lipseşte încrederea părinţilor în Dumnezeu.
***
Mamele să zorească la rugăciune, nu să-i zorească pe copii.
***
Rugăciunea părinţilor este cea mai mare moştenire pentru copii. De aceea, copiii să se îngrijească să aibă binecuvântarea lor.
***
Iubeşte-i pe părinţii tăi, ca Dumnezeu să fie cu tine!
"Mica filocalie", p. 141-143
Au militat pentru familie
Marsul pentru familie si normalitate 2009-FOTO
Scris de Cezar-Alexandru Machidon pe mai 22, 2009
Foto si text de Cezar Machidon
Vineri,22.05.2009,in jurul orei 17:30,circa 1000 de persoane au plecat din P-ta George Enescu,de langa Ateneu, in mars pe Calea Victoriei,cu destinatia Dealul Patriarhiei.
Cateva asociatii crestine si civice au organizat cu o zi inainte de Gay Fest, un miting ce indeamna la o familie normala si la intoarcerea lumii contemporane la valorile traditionale.
Pe scurt, a fost aceasti chestie ca si la Marsul Normalitatii de anul trecut, numai ca acum am avut un traseu mult mai scurt si parca mai putini participanti; poate si din cauza zilei de Vineri, cand multa lume este la serviciu.
La miting au participat, dupa cum o sa vedeti si in pozele de mai jos,familii cu copii mai mici sau mai putin mici, multi tineri, cativa din asociatiile crestine infiintate, altii din simpla constiinta crestina,o ameni de rand,persoane in varsta si cativa preoti, care ne-au binecuvantat aceasta manifestatie.
Presa a fost si ea prezenta, s-au luat interviuri organizatorilor si nu doar, au fost transmisiuni in direct la jurnalul de la ora 19:00, si multa agitatie din cauza caldurii care a depasit 30 de grade in aer.
http://proortodoxia.wordpress.com/2009/05/22/marsul-pentru-familie-si-normalitate-2009-foto/
Sf. Teofan Zăvorâtul – Tâlcuiri
Duminica Orbului
[Fapte 16, 16-34; In. 9, 1-38]. Se confruntă simplitatea credinţei cu necredinţa vicleană. Credinţa, venind la orbul ce îşi recăpătase vederea, i-a luminat şi ochii minţii, iar el vede limpede adevărul. Priviţi cât de logic este la el totul, îl întreabă: „Tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii ?”. „Prooroc este”, a răspuns el, adică trimis al lui Dumnezeu, îmbrăcat cu puterea facerii de minuni. Corectitudinea concluziei este de netăgăduit!
Dar cărturarii „culţi” nu vor să vadă acest lucru şi caută să evite consecinţele lui; dar întrucât nu reuşesc, se întorc către simplitatea necărturărească îndemnând-o astfel: „Dă slavă lui Dumnezeu; noi ştim că Omul Acesta este păcătos”.
Simplitatea credinţei nu poate să facă legătura între păcătoşenie şi săvârşirea de minuni, spunând asta pe faţă: „Dacă este păcătos, nu ştiu; un lucru ştiu: că eram orb, iar acum văd”.
Ce se mai poate spune împotriva unui asemenea raţionament?
Dar logica necredincioşilor e încăpăţânată şi, în pofida evidenţei, nu se ruşinează să susţină că nu ştie de unde este Cel ce a deschis ochii orbului. „Tocmai în aceasta stă minunea”, le spune logica sănătoasă a credinţei, „că voi nu ştiţi de unde este, iar El mi-a deschis ochii; şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic.”
S-ar părea ca oricine ar fi trebuit să se plece în faţa puterii acestei concluzii: însă cărturăria învăţaţilor nu poate suferi logica sănătoasă a credinţei, aşa că a dat-o afară…
Mergi acum de dovedeşte adevărul oamenilor a căror minte s-a stricat din pricina încăpăţânării în necredinţă. Necredincioşii din toate timpurile sunt oameni din acelaşi aluat.
