Din Studiul introductiv la volumul „Viaţa duhovnicească şi cum o putem dobândi”, alcătuit de Protos. Teodosie Paraschiv la 14 octombrie 2006 :
„Viaţa duhovnicească şi cum o putem dobândi” este rezultatul unei corespondenţe între o tânără creştină din partea superioară a clasei de mijloc şi Sf. Teofan Zăvorâtul. În această colecţie de scrisori îl vedem pe Sf. Teofan străduindu-se să se asigure că tânăra creştină, căreia i se adresează, nu numai că este familiarizată cu principiile vieţii duhovniceşti, ci pricepe cu acurateţe „tonul” acestei vieţi.
Această acordare a sufletului este necesară pentru ca sufletul să fie în armonie cu vocea Providenţei divine ce răsună în inima omului[…]Sf. Teofan ne prezintă viaţa duhovnicească ca pe o lucrare ce are ca obiectiv acordarea sufletului uman cu harul dumnezeiesc. Din această perspectivă, lucrarea faptelor bune, a poruncilor în general, nu mai este privită… cantitativ, ci ca pe un mijloc de dobândire a ceva mult mai înalt, şi anume harul dumnezeiesc.
Pentru omul modern, raţionalist, pare greu de înţeles cuvântul Mântuitorului, Care spune că cine calcă o poruncă oricât de mică se face vinovat de călcarea tuturor celorlalte. Dar dacă comparăm poruncile cu tonurile muzicale dintr-o partitură muzicală , ne este mai uşor să înţelegem că şi schimbarea unui singur ton strică armonia întregii partituri.”
***
Cum încearcă vrăjmaşul să abată omul pe calea greşită
Îndreptarea vieţii nu constă în reorânduirea exterioară, ci în duh, cu hotărârea de a porni război împotriva piedicilor. Diferite mijloace prin care vrăjmaşul încearcă să abată pe calea greşită pe cei care se află pe calea adevărată a vieţii
[...]Ca să nu-ţi scadă râvna, îţi dau acest sfat :
Veghează atunci când faci din nou lucrurile, ca să dai mai multă atenţie lucrurilor profunde decât celor exterioare. Lucrurile exterioare pot fi lăsate la o parte pentru moment, aşa cum sunt, cu excepţia acelora care, prin natura lor, au o acţiune vătămătoare asupra inimii, determinând omul să aibă gânduri deşarte, tulburătoare, iscând dorinţe care nu sunt necesare, şi altele asemenea. Desigur, rezidirea omului trebuie să atingă şi problemele exterioare, dar nu atât de mult în formă, cât în duhul în care trebuie făptuite. Dacă procedezi aşa, atunci în exterior totul va rămâne neschimbat, cu puţine excepţii, dar duhul va fi complet diferit. Dacă nu renunţi prea brusc la aspectele exterioare, ai avantajul ca schimbarea ta să nu fie prevăzută clar de cei din jurul tău.
[...]Cel mai bine faci dacă te pregăteşti să nu o porneşti pe calea uşoară, ci să te avânţi în luptă. Aşa ! Pregăteşte-te de luptă şi ia-L pe Domnul în ajutor, să-ţi dea putere să înduri toate ispitele ce-ţi vor ieşi în cale. Nu-ţi pune nădejdea în tine. Pune-ţi toată nădejdea în Domnul, te vei bucura întotdeauna de ajutorul Lui !
Totuşi, când te pregăteşti pentru luptă, nu te gândi că întotdeauna vei câştiga. Adesea va fi numai trudă şi nu va aduce nimic[altceva] decât mâhnire. Vei vedea adesea că trebuie să ai mare grijă cu fiecare dorinţă, că poţi aluneca, că poţi face greşeli şi poţi cădea. Trebuie să ştii dinainte că aşa stau lucrurile. Vei da peste acestea, dar nu te teme.[…] nu te aştepta ca viaţa care îţi stă înainte să fie altfel decât plină de tot felul de duşmănii, griji şi necazuri.
Ai nevoie de un singur lucru, mult curaj: indiferent ce se întâmplă, mergi mai departe pe drumul pe care ai pornit. Trebuie să hotărăşti numai ce ai de făcut şi să porneşti în această viaţă cu încredere, hotărâre şi îndelungă răbdare. Indiferent cum merge viaţa, cu împlinirile şi neîmplinirile ei, trebuie să ştii că toate acestea vin din voinţa lui Dumnezeu.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu