Biserica Ortodoxă învaţă despre Maica lui Dumnezeu ceea ce Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură au grăit despre ea şi o proslăveşte în fiece zi în locaşurile ei, cerându-i ajutorul şi ocrotire. Ştiind că ei îi sunt bineplăcute numai acele laude care sunt pe potriva adevăratei slavei sale, Sfinţii Părinţi şi melozii i-au rugat stăruitor pe ea şi pe Fiul ei să-i înveţe în ce fel să o cânte în imne.
« Întăreşte-mi mintea, Hristoase Dumnezeule, ca să cânt cu îndrăzneală lauda Preacuratei Maicii Tale »(Icosul Adormirii). « Biserica învaţă că Hristos S-a născut din Pururea Fecioara Maria »(Sfântul Epifanie, Cuvânt adevărat despre credinţă). “Este de trebuinţă ca noi să mărturisim că Sfânta şi Pururea Fecioară Maria este Theotokos(Născătoare de Dumnezeu), ca să nu cădem în hulă. Căci cei ce tăgăduiesc că Sfânta Fecioară este Theotokos nu mai sunt credincioşi, ci ucenici ai fariseilor şi ai saducheilor”(Sfântul Efrem Sirul, Către Ioan monahul).
Din tradiţie se ştie că Maria era fiica bătrânilor Ioachim şi Ana, si că Ioachim se trăgea din neamul împărătesc al lui David, iar Ana din cel preoţesc. Având această obârşie aleasă, erau totuşi săraci. Dar nu asta îi mâhnea pe drepţii aceştia, ci mai degrabă că nu aveau prunci şi nu puteau nădăjdui ca urmaşii lor să-L vadă pe Mesia. Şi iată cum, odată dispreţuiţi fiind de iudei pentru nerodirea lor, amândoi aduceau rugăciuni lui Dumnezeu în durerea sufletului – Ioachim pe un munte, unde se retrăsese după ce preotul nu voise să primească jertfa lui în Templu, şi Ana în grădina sa, tânguindu-se pentru sterpiciunea ei – şi acolo li s-a arătat un înger, care i-a vestit că vor da naştere unei fiice. Plini de bucurie, aceştia au făgăduit s-o închine pe prunca lor lui Dumnezeu.
În nouă luni li s-a născut o fiică, numită Maria, care din însăşi pruncia ei a arătat cele mai bune virtuţi ale sufletului. Pe când era de trei ani, părinţii ei, împlinind făgăduinţa lor, au condus-o cu alai pe micuţa Maria la Templul din Ierusalim ; ea însăşi a urcat treptele cele înalte şi, prin descoperirea lui Dumnezeu, a fost dusă în chiar Sfânta Sfintelor de Arhiereul care o întâmpinase, luând cu ea harul lui Dumnezeu, care a rămas asupra ei în Templul ce până atunci fusese lipsit de har. A fost aşezată în cămările fecioarelor care erau în Templu, dar petrecea atât de mult timp în rugăciune în Sfânta Sfintelor, încât se poate spune că vieţuia acolo. Fiind împodobită cu toate virtuţile, ea s-a arătat o pildă de viaţă nemaiîntâlnit de curată. Fiind supusă şi ascultătoare tuturor, nu mâhnea pe nimeni, nu spunea niciun cuvânt aspru nimănui, era prietenoasă tuturor şi nu îngăduia niciun cuget necurat.
[...]
[...]
« Străină de toată căderea în păcat, ea nu era străină de ispitirile păcatului. » « Singur Dumnezeu este fără de păcat, în vreme ce omul va avea în el pururea ceva cu trebuinţă de îndreptare şi desăvârşire, pentru a împlini porunca lui Dumnezeu : Fiţi sfinţi, că sfânt sunt Eu, Domnul Dumnezeul vostru(Lev. 19, 9)(Sfântul Ambrozie al Milanului, Tâlcuire la Psalmul 118). Cu cât este cineva mai curat şi mai desăvârşit, cu atât îşi dă seama mai mult de nedesăvârşirile sale , socotindu-se pe sine cel mai nevrednic.
Fecioara Maria, dăruindu-se pe ea însăşi cu totul lui Dumnezeu, chiar dacă a alungat dintru sine orice aplecare spre păcat, totuşi a simţit neputinţa firii omeneşti mai puternic decât alţii şi a dorit cu înflăcărare venirea Mântuitorului. În smerenia ei, se socotea nevrednică de a fi măcar slujitoarea Fecioarei care avea să-L nască. Pentru ca nimic să nu o poată distrage de la rugăciune şi trezvie, Maria a făgăduit lui Dumnezeu să nu se căsătorească, pentru a-I bineplăcea numai Lui întreaga sa viaţă. Fiind logodită cu bătrânul Iosif când vârsta nu-i mai îngăduia să rămână la Templu, ea s-a aşezat în casa lui din Nazaret.
Sfântul Ioan Maximovici – Dreapta cinstire a Născătoarei de Dumnezeu
Icoana :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu