Slava Răsăritului – Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului « Saidnaya », cea Izvorâtoare de Mir( III )

Faima minunilor icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului a trecut hotarele Siriei, iar harul ei se dăruieşte nu numai creştinilor, ci şi celor de altă credinţă. Vom povesti aici o minune a Maicii Domnului care s-a petrecut cu o musulmană. Această minune s-a săvârşit în urmă cu vreo douăzeci de ani în Siria.

O femeia mahomedană a născut un copil care nu putea să meargă. La orice încercare a copilului de a face un pas, mâinile şi picioarele i se mişcau în toate părţile.

Femeia ar fi făcut orice ca să-l vindece pe copilul ei. Ar fi vrut ca profetul ei, Mahomed, să aibă acest har şi putere de a face minuni. Atunci ar fi mers la geamie şi s-ar fi rugat lui săptămâni şi luni de zile. Însă profetul ei se îngrijea numai de haremul său şi să făgăduiască miere şi pilaf credincioşilor lui. El este profetul bunurilor pământeşti şi al desfătărilor.

Îndurerata mamă auzise de Maica Domnului « Saidnaya » a creştinilor ortodocşi şi de minunile ei cele multe, dar în inima ei se ridicau gânduri de îndoială. Oare va voi Maica creştinilor să se milostivească de ea ? Simţea însa chemarea Maicii Domnului. Simţea că o firimitură din dumnezeiasca ei milostivire va exista şi pentru ea. Nu va pierde nimic Maria, Maica creştinilor, dacă va da din bogăţia darurilor ei puţină bucurie şi acestei mame.Şi se gândea în sinea ei : « Creştinii o numesc « Maica celor îndureraţi », însă eu o voi numi Maica mea, pentru că şi eu sunt mamă ca şi ea, iar ea ştie ce înseamnă durerea pe care a încercat-o pentru singurul ei Fiu ».

Astfel a mers la Mănăstirea Maicii Domnului. S-a oprit cu mult respect înaintea sfintei icoane izvorâtoare de mir a Maicii Domnului şi a spus:

- Preasfântă Maică a creştinilor, ştiu că nu sunt dintre fiii tăi, deoarece am altă credinţă. Dar fiindcă toţi vorbesc de noianul milostivirii tale, cer şi eu o picătură din ea. Ştiu că poţi vindeca copilul meu. Vindecă-l şi voi umbla prin sate şi voi aduna untdelemn şi ţi-l voi aduce ca recunoştinţă.

Mama şi fiul ei au rămas în acea noapte în mănăstire. Noaptea copilul ei a văzut în vedenie pe Maica Domnului care l-a vindecat de boala lui chinuitoare. De bucurie, copilul a început să strige, să umble şi să alerge încoace şi încolo spunând :

- Merg pe picioare ! M-am făcut bine.

Atunci când mama l-a întrebat pe copil cum s-a întâmplat, ce s-a petrecut, acesta a răspuns:

- O Femeie foarte frumoasă, care era îmbrăcată în veşminte albastre şi albe, a tras de mâinile şi de picioarele mele şi m-a vindecat. Acum sunt bine şi pot merge.

Auzind acestea, femeia a îngenunchiat înaintea icoanei Maicii Domnului şi primul dar pe care i l-a adus a fost un râu de lacrimi fierbinţi. Apoi s-a întors la treburile sale. Dar nu şi-a uitat făgăduinţa, ci umblând din poartă în poartă ca o cerşetoare, cerea untdelemn pentru Maica Domnului. Nu o interesa ce spuneau toţi ceilalţi despre ea, ci având mereu înaintea ochilor ei minunea, vindecarea copilului ei, pe care îl vedea în fiecare clipă, spunea tuturor măreţia şi slava Preasfintei Maici a lui Dumnezeu.

După ce a adunat untdelemnul, a pornit spre Saidnaya. De la drum până în vârful muntelui, unde se află mănăstirea, există destule trepte. Acea mamă urca treptele aducând cu ea şi vasul cu untdelemn, dar inima o luase înaintea picioarelor şi ardea de dorinţa de a-şi exprima din nou simţămintele de recunoştinţă faţă de Maica Domnului. La un moment dat a obosit şi a lăsat vasul cu untdelemn pe o treaptă ca să se odihnească puţin. Când a ridicat vasul ca să-şi continue urcuşul, a rămas uimită văzând că pe treapta unde fusese vasul cu untdelemn se întipărise chipul Maicii Domnului. Astăzi această icoana este înconjurată cu un gărduţ de lemn şi mărturiseşte fiecărui vizitator şi închinător care urcă treptele atotputernicia Maicii Domnului.

Patericul Maicii Domnului, Ed. Evanghelismos, 2008, pp. 278-280.