Plenipotenţiarul veneţian la Ţarigrad, Andrea Memno, a fost de faţă în 15 august 1714, la scena execuţiei lui Constantin Brâncoveanu Vodă şi a membrilor familiei sale ucişi din porunca sultanului Ahmed. În scrisoarea sa către dogele Veneţiei, plenipotenţiarul său raportează astfel:
Duminică 15 august de dimineaţă, s-a tăiat capul bătrânului principe al Vlahiei, tuturor fiilor lui şi unui boier care-i era vistier.
Iată cum s-a făcut:
Încă de dimineaţă Sultanul Ahmed se puse într-un caic împărătesc şi veni la seraiul zis foişorul Jalikiacs pe canalul Mării Negre, în faţa căreia era o mică piaţă, unde au adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru băieţi ai lui şi pe vistierul Văcărescu, i-au pus în genunchi unul lângă altul la oarecare depărtare, un gâde le-a scos căciulile din cap şi Sultanul i-a mustrat făcându-i haini. Apoi le deteră voie a face o scurtă rugăciune.
Înainte de a se ridica securea asupra capului lor fură întrebaţi dacă voiesc să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi. Glasul cel înăbuşit de credinţă al bătrânului Brâncoveanu răsună şi zise înspăimântat de această insultă:
"Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut; să nu ne pierdem însă şi sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seamă de moarte. Priviţi la Hristos Mântuitorul nostru câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit; credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi nici vă clătiţi din credinţa cea pravoslavnică pentru viaţa şi lumea aceasta."
La aceste cuvinte Ahmed se făcu ca un leu turbat şi porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător, ridică securea şi capul marelui vistier Enache Văcărescu se rostogoli pe pământ. Apoi se începu cu uciderea copiilor. Când gâdele ridică securea la capul feciorului celui mai tânăr al domnului, Beizadea Mateiaş, numai de 16 ani, acesta se îngrozi de spaimă; sărmanul copilaş, văzând atâta sânge de la fraţii lui şi de la Văcărescu, se rugă de Sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, Domnul, al cărui cap căzu în urmă, înfruntă pe fiul său şi zise: "Mai bine să mori în legea creştinească, decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ!
Copilaşul ascultă şi ridicând capul, cu glas îngeresc zise gâdelui: "Vreau să mor creştin. Loveşte!"
În urmă ucise şi pe Brâncoveanu.
O Doamne! O Doamne! Pana-mi tremură când vă scriu Excelenţă. Ceea ce am văzut ... Mă întreb: putut-a fi de faţă cineva să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaş tânăr tinerel, rostogolindu-se pe jos, lângă capul părintelui său care se apropiase de-al copilului ... părea a-l îmbrăţişa...
Gâdele stropit de sângele creştinesc, face un salut Sultanului Ahmed şi se retrage. Sultanul însoţit de plenipotenţiarii Germaniei, Rusiei, Angliei se ridică să plece. Văzându-mă cu ochii înlăcrimaţi spuse Sultanul că regretă acum ceea ce a săvârşit...
ACATISTUL SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI
~~~+~~~
Condacul 1:
Vrednic trăitor şi apărător al dreptei credinţe, floare aleasă a Ortodoxiei noastre, chemat ca Sfântul Constantin cel Mare să stăpâneşti în pace şi în credinţă dreaptă peste neamul tău, ai înzestrat întreaga Ortodoxie cu binefacerile puse în mâinile tale de Bunul Dumnezeu; iar noi te lăudam şi îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Voievod Constantin Brâncoveanu, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Icosul 1:
Văzând Dumnezeu osârdia credinţei tale, S-a bucurat şi te-a chemat în fruntea neamului tău binecredincios şi te-a uns ca să-l cârmuieşti în pace, cu dragostea ta cea jertfelnică, ca să se poată închina liniştit în bisericile şi mânăstirile cele zidite de tine şi de înaintaşii tăi, pentru care auzi de la noi cântările acestea:
Bucură-te, pildă de vrednicie şi înţelepciune;
Bucură-te, cel pururea râvnitor spre facerea de bine;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a uns să cârmuieşti neamul românesc;
Bucură-te, că ai ferit ţara de distrugeri;
Bucură-te, că te-ai nevoit să-ţi aperi supuşii de uneltiri diavoleşti;
Bucură-te, că Domnul ţi-a pus ţie coroana ca să conduci cu gând curat;
Bucură-te, că toate le-ai izbândit cu semnul crucii;
Bucură-te, că fiii tăi cu evlavie credinţa ţi-au urmat;
Bucură-te, că primejdii de tot felul nu te-au depărtat de la Dumnezeu;
Bucură-te, podoabă a creştinătăţii ortodoxe;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 2-lea:
Rugător cu credinţa neîntinată, răspunzând chemării celei de taină, Domnul te-a ales să fi cu râvnă în cârmuirea poporului tău; iar noi, mulţumim pentru toate, slăvim cu tine pe Dumnezeul nostru prin cântarea: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Având înţelepciunea dată de Bunul Dumnezeu şi urmând cuvântul Evangheliei, şi descoperind poporului tău calea cea mult dorită de el, calea păcii, a rugăciunii, a libertăţii de ţară, evlavia prin care sfintele slujbe, pentru care îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că ai ferit poporul tău de năvălirile vrăjmaşilor;
Bucură-te, că ai cârmuit în frică de Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru tine ziua începe cu închinarea la Tatăl Ceresc;
Bucură-te, că ne-ai izbăvit de primejdii;
Bucură-te, că ne-ai păzit de pedepsele cele amare;
Bucură-te, că ai biruit încercările diavolului;
Bucură-te, mare făcătorule de bine;
Bucură-te, că te-ai străduit pentru binele tuturor;
Bucură-te, că nu ţi-ai întors faţa de la suferinţele semenilor tăi;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 3-lea:
Apărător te-ai arătat fraţilor căzuţi sub ocupaţia străină şi apăsaţi să-şi schimbe credinţa cea moştenită de la apostolul strămoşilor noştri, Andrei cel Întâi chemat; iar pentru străduinţele tale în răspândirea de carte ortodoxă, mulţumim lui Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Având harul dat de sus, ca Sfântul Împărat Constantin cel Mare, ai zidit locaşuri de închinăciune, ai împodobit biserici şi mănăstiri spre lauda lui Dumnezeu, şi ai adăpostit părinteşte pe cei prigoniţi din ţări îndepărtate, iar noi îţi înălţăm laude ca acestea:
Bucură-te, că ai adăpostit pe străinii înfometaţi;
Bucură-te, că le-ai oferit hrană şi dragoste creştinească;
Bucură-te, că i-ai ajutat în suferinţele lor;
Bucură-te, că până departe a mers slava faptelor tale;
Bucură-te, că pe fraţii în nevoi i-ai întărit cu cărţi de slujbă ortodoxă;
Bucură-te, că pe cei pribegi i-ai miluit;
Bucură-te, că darurile tale au întărit temelia Ortodoxiei;
Bucură-te, că Domnul ţi-a dat ţie să vindeci rănile celor încătuşaţi;
Bucură-te, că sufletul tău revarsă dragoste curată;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 4-lea:
Ajungând tu pe tronul Ţării Româneşti, Sfinte Mucenice Brâncovene Constantine, ai ştiut a întări poporul, Biserica noastră si întreaga Ortodoxie. Pentru aceasta ai trecut prin cele mai grele încercări cântând cântarea îngerească: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Ispitele şi ura Imperiului Otoman s-au ridicat împotriva ta ca să te despartă de Dumnezeul părinţilor noştri şi de neamul tău, şi să te ducă în robia satanei care a subjugat creştinătatea ortodoxă. Dar tu, Sfinte Martire Brâncovene, nu ţi-ai slăbit virtuţile creştineşti şi nici nu ai părăsit scaunul în care te-a uns Domnul, pentru care nu încetăm a-ţi aduce unele ca acestea:
Bucură-te, că înţelepciunea ta a biruit pe diavol;
Bucură-te, că ispitele satanei nu te-au cucerit;
Bucură-te, că ura Imperiului Otoman nu te-a spăimântat;
Bucură-te, că în casele tale a luminat candela dragostei de Dumnezeu;
Bucură-te, că virtuţile creştineşti nu le-ai părăsit;
Bucură-te, că familia şi seminţia ta te-au urmat cu credinţă;
Bucură-te, că pe poporul tău l-ai ferit de robie;
Bucură-te, că Imperiul Otoman l-ai ţinut departe de ţara ta;
Bucură-te, că ne-ai ajutat să rămânem în turma lui Hristos;
Bucură-te, că inima ta curată a dorit fericirea neamului nostru;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 5-lea:
Chemat de pronia dumnezeiască spre ocrotirea întregii Ortodoxii de sub robia Semilunei, ai ridicat biserici încă înaintea ungerii tale în scaun domnesc, iar cinstita doamna ta, Maria, urmând pilda Sfintei Împărătese Elena, a cercetat şi ridicat biserici bine plăcute lui Dumnezeu Căruia îi cântăm:Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Auzind de braţul tău apărător şi de mâna ta plină de daruri, de departe au venit la tine ierarhi izgoniţi din scaunele lor, şi de la tine au cerut ajutor. Iar tu, Sfinte Brâncovene, i-ai adăpostit să slujească în bisericile şi în mănăstirile noastre româneşti şi le-ai oferit ajutoare ca să scape de chinuri nedrepte, pentru care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, apărător al poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, că te-ai îndurat de suferinţele ierarhilor asupriţi;
Bucură-te, că rugăciunile celor veniţi la noi erau bineplăcute lui Dumnezeu;
Bucură-te, că nu te-ai trufit cu milostivirea ta;
Bucură-te, că te-ai arătat apărător al Sfintei Ortodoxii;
Bucură-te, că mănăstirile şi locurile Sfinte din Răsărit au primit cu bucurie darurile tale;
Bucură-te, că cei miluiţi slăveau pe Dumnezeu pentru binefacerile tale;
Bucură-te, că ocrotirea inimii tale a potolit durerile celor în necazuri;
Bucură-te, că ai ajutat Biserica din Constantinopol mult încercată de apăsarea străină;
Bucură-te, că ai miluit cu dragoste pe toţi cei credincioşi;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 6-lea:
Văzând poporul tău că Bunul Dumnezeu te-a dăruit cu inimă curată şi plină de milostenie, te-a urmat să potoleşti foamea celor străini şi răpitori şi să împarţi cele folositoare celor ce erau nedreptăţiţi, pentru care lăudam pe cel minunat întru Sfinţi: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
În timp ce urcai spre desăvârşire, prădătorii ţărilor creştine aşteptau să se năpustească asupra ta, căci auziseră că reverşi daruri către toţi. Dar tu, Sfinte Brâncovene Martire, urmând pilda Sfântului Ierarh Nicolae, care cu aurul său a salvat cele trei fecioare sărace de la vânzarea lor spre pierzanie, ai venit întru izbăvirea de rău, pentru care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că ai chivernisit averi prin care să-i îmblânzeşti pe răpitorii străini;
Bucură-te, că ai ştiut să foloseşti viaţa de pe pământ pentru cea din ceruri;
Bucură-te, că ai dat poporului românesc Sfânta Scriptura în limba sa;
Bucură-te, că ai adus îndestulare şi pace supuşilor tăi;
Bucură-te, că ai împărţit toate cu dreptate şi milostenie;
Bucură-te, că ai tămăduit cu aurul tău suferinţele Bisericilor de departe;
Bucură-te, că virtuţile tale creştineşti au fost mai scumpe decât bogăţiile lumii acesteia;
Bucură-te, lumină a faptelor duhovniceşti;
Bucură-te, că proprii tăi fii nu au dorit aurul, ci curăţia şi sfinţenia;
Bucură-te, că darurile tale îmbelşugate au tămăduit multe dureri sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 7-lea:
Urmând cuvintele Evangheliei şi îndemnând pe fiii şi pe fiicele tale să ridice necontenit, cu adânca evlavie, rugăciuni în sfintele biserici şi mănăstiri zidite şi împodobite cu frumuseţe cerească de familia ta, rugându-te să duci la tronul Celui Prea Înalt cântarea noastră: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Chemat la tron, prin voia lui Dumnezeu ca să veghezi libertatea Ortodoxiei, ai purtat şi ai transmis fiului tău, apoi şi nepotului tău, numele de Constantin care să ducă prin vremi puterea braţului întărit de Duhul Sfânt întru apărarea turmei Celui Prea Înalt, pentru care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că familia ta a păzit poruncile creştineşti;
Bucură-te, că ai ţinut aprinsă în sufletul tău candela credinţei, nădejdii şi dragostei;
Bucură-te, că ai lăsat tuturor românilor cărţi cu învăţătura cea dreaptă;
Bucură-te, că fii şi fiicele tale au pus Evanghelia mai presus de cele lumeşti;
Bucură-te, că seminţia ta a înfruntat încercările diavolului;
Bucură-te, că ţi-ai pregătit fiii pentru viaţa cerească;
Bucură-te, că de ocrotitorii tăi cereşti, diavolii s-au spăimântat;
Bucură-te, chip luminat de bunătate şi adevăr;
Bucură-te, că Dumnezeu a sălăşluit în inima ta şi în familia ta dreptcredincioasă;
Bucură-te, că imperiul prădalnic se uimea de statornicia credinţei tale în Hristos;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 8-lea:
Sfinte Constantine Brâncovene, martir al lui Hristos, lumea creştina şi căpetenii ale păgânilor asupritori au văzut credinţa ta şi puterea lui Dumnezeu. Te rugăm, ajută-ne pe noi să fim moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu căruia îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Ca înţeleptul Solomon, ai împodobit lăcaşurile Domnului zidite de tine şi ai înzestrat bisericile şi mănăstirile înălţate de înaintaşii tai, ca să sporeşti ruga celor ce te urmau şi care se învredniceau de darul ostenelilor tale pentru care slăvim faptele tale zicând:
Bucură-te, că prin dragoste şi credinţă pe mulţi ai miluit;
Bucură-te, că prin daniile tale ai întărit pe fraţi în dreapta credinţă;
Bucură-te, că ai înălţat altare creştine în imperiul prădalnicilor păgâni;
Bucură-te, că ai făcut pământul românesc leagăn al celor lipsiţi;
Bucură-te, că în inima ta sălăşluia puterea Sfântului Duh;
Bucură-te, că, precum razele soarelui se răspândesc pe pământ, aşa milostivirea ta s-a răspândit în lume;
Bucură-te, că ai oprit defăimarea Ortodoxiei;
Bucură-te, că i-ai slăbit pe vrăjmaşii credinţei noastre;
Bucură-te, mare vistier al nădejdilor şi izbăvirii;
Bucură-te, că în inima ta au încăput toţi cei urgisiţi;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 9-lea:
Nu vom înceta să lăudam facerile de bine şi credinţa ta cea nestrămutată, căci din cauza lor ura diavolească s-a năpustit să te răpească împreună cu familia ta din turma lui Hristos. Dar, Sfinte Martire, nu te-ai lăsat vândut celor ce-ţi cereau sufletul, ci ai rămas credincios lui Dumnezeu Căruia îi aducem cântarea: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Precum poporul ales a fost dus în robie, aşa şi familia ta a fost răpită din locurile sale în Vinerea sfintelor Patimi. Când supuşii tăi aprindeau, în noaptea Învierii, lumânările de la lumina lui Hristos, familia ta trecea Dunărea prin întuneric ca să fie afundată în vremelnice suferinţe. Tu însă te rugai lui Dumnezeu, pentru care îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că iertare cereasca ai cerut pentru toţi;
Bucură-te, că ţi-ai păstrat curăţia inimii;
Bucură-te, că în suferinţa nedreaptă nu ai hulit pe vrăjmaşi;
Bucură-te, că toata românimea şi ocrotiţii tăi cei de departe se rugau cu lacrimi pentru tine;
Bucură-te, că mulţi creştini din Imperiul Otoman te iubeau şi te cinsteau;
Bucură-te, că ţi-ai pregătit calea sfinţeniei;
Bucură-te, că ai jertfit pentru Hristos domnia pământească;
Bucură-te, că mulţimea suferinţelor ţi-a deschis calea spre ceruri;
Bucură-te, că ţi-ai încurajat familia să sufere pentru Hristos;
Bucură-te, că te-ai ostenit pentru neamul tău şi Biserica lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 10-lea:
Cinstim chinurile voastre şi lacrimile de durere, căci ele nu v-au slăbit virtuţile creştineşti; ci le-au întărit, aşteptând în rugăciune jertfa bine plăcută lui Dumnezeu, Căruia îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Ajuns în capitala chinuitorilor tăi, Sfinte Constantine, te-au pus în cătuşe de fier, cu lanţuri grele la picioare legate de zidul închisorii; te-au ars cu fier înroşit pe trup, ţi-au crestat pielea capului şi te-au aruncat în adâncimea întunecoasă a groaznicei închisori, în „groapa sângelui”; acolo te-au chinuit ca să-ţi slăbească dragostea pentru Hristos, dar tu ai rămas credincios lui Dumnezeu. Pentru care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că întunericul din „groapa sângelui” ţi-a luminat calea spre ceruri;
Bucură-te, că chinurile tale au spălat păcatele seminţiei tale;
Bucură-te, că ai rămas credincios Domnului Hristos;
Bucură-te, că şi fiii tăi te-au însoţit în chinuri şi dureri;
Bucură-te, că martiriul vostru a ruşinat pe fiii satanei;
Bucură-te, că în inimile voastre florile credinţei, nădejdii şi dragostei nu s-au ofilit;
Bucură-te, că mucenicia voastră a zdruncinat tăria păgânătăţii;
Bucură-te, că noi vă cinstim şi ne rugam vouă;
Bucură-te, că lacrimile voastre de durere au fost primite în cer;
Bucură-te, că împreună aţi rămas în turma lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 11-lea:
Când ai văzut pe călăii, grabnici la uciderea creştinilor ortodocşi, că te răpeau şi pe tine şi pe familia ta, ai slăvit pe Dumnezeu ca dreptul Iov, zicând: „Doamne, fie voia Ta”. Iar noi, văzând statornicia ta de a rămâne pe veci cu credinţa neîntinată în Dumnezeul cel Ceresc, ne rugam Lui şi-L slăvim cântându-I: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
La locul de martiriu, aşezat în genunchi, plin de răni, în cămaşa ta însângerată, având în faţa ta pe cei patru fii, şi pe sfetnicul Ianache, ţi-ai făcut rugăciunea, pentru ca jertfa ta să fie bine primită la Dumnezeu şi ţi-ai îndemnat copiii să primească pătimirea pentru credinţa strămoşească. Pentru aceasta, cu smerenie în faţa icoanei tale şi a celor martirizaţi cu tine, te lăudăm cu aceste cuvinte:
Bucură-te, că Domnul te-a uns să stăpâneşti cu credinţă şi dreptate;
Bucură-te, că Domnul te-a chemat, ca pe Sfântul Gheorghe, să aperi Ortodoxia de vrăjmaşi;
Bucură-te, că prin cărţile tale de slujbe şi învăţări, ai răspândit credinţa ortodoxă, precum florile parfumul lor;
Bucură-te, că te-ai născut în ceruri prin botezul sângelui, în ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului;
Bucură-te, că atunci când se săvârşea în bisericile din Ţara Românească aceasta prăznuire, ai trecut ca martir în ceata sfinţilor;
Bucură-te, că puterea Sfântului Duh a întărit sufletul cinstitei tale soţii, Maria, ca să privească, cu durere martirizarea ta si a fiilor tai;
Bucură-te, că jertfa ta a întărit Ortodoxia românească;
Bucură-te, că toată creştinătatea ortodoxă cinsteşte jertfa ta;
Bucură-te, că prin mutarea ta în ceata sfinţilor, ai întărit credinţa strămoşească în Hristos;
Bucură-te, că nu vom înceta a ne ruga ţie şi fiilor tăi martiri;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 12-lea:
Plini de trufie că au pus capul tău şi al fiilor tăi în stâlpii de la poarta Cetăţii, spre înfricoşare, chinuitorii şi-au atras mânia lui Dumnezeu, iar tu Sfinte Noule Mucenice Brâncovene te-ai mutat în ceruri la Bunul Dumnezeu Căruia îi înălţăm cântare: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Precum s-a bucurat Irodiada la vederea capului Sfântului Ioan Botezătorul, aşa s-au bucurat atunci păgânii văzând capul tău căzut peste capetele fiilor tăi; şi precum ucenicii au luat trupul lui Ioan şi l-au îngropat cu mare cinste, aşa cei miluiţi de tine au pescuit trupurile voastre din apele Bosforului şi le-au aşezat cu cinste în Mănăstirea Halki, cea împodobită de tine, iar noi îţi aducem cântări ca acestea:
Bucură-te, că în ceruri ţi-ai gătit loc de odihnă;
Bucură-te, că împreună cu ceilalţi sfinţi români ai apărat Biserica, dreapta credinţă şi poporul românesc, care v-a odrăslit;
Bucură-te, că Biserica neamului a „rânduit cinstirea” voastră în rândul Sfinţilor;
Bucură-te, că evlavioşii creştini în rugăciuni vă cinstesc pe voi;
Bucură-te, că pilda vieţii tale ne ajută să sporim în nădejdea vieţii veşnice;
Bucură-te, că rugându-ne Milostivului Dumnezeu, vă cinstim ca pe marii Sfinţi ai Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, că Biserica neamului nostru vă cinsteşte, cu bucurie ca martiri ai lui Hristos;
Bucură-te, că jertfa ta şi a fiilor tăi ne întareşte credinţa şi nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Voievod Constantine, că pentru Hristos te-ai jertfit cu fiii tăi!
Condacul al 13-lea:
Plecând la ceruri în timpul Sfintei Liturghii, în zi de Duminică, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, tot poporul dreptcredincios ne rugăm ţie ca împreună cu fiii tăi şi cu Sfântul Ianache martirizaţi, să mijloceşti la Bunul Dumnezeu pentru noi care îi cântam: Aliluia!
(Acest condac se citeşte de trei ori apoi se repeta Icos 1).
Surse: http://www.episcopiaslatinei.ro/sf-brancoveni/viata-si-martiriul/
http://www.patriarh.ro/Index/sfintiromani.php
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu