L-am cunoscut pe Sfântul Ierarh Nifon anul trecut când, dintr-un implus inexplicabil, am pornit pe 10 august spre Craiova - unde nu fusesem niciodată - însotită de o prietenă credincioasă. Aflasem că se împlinesc 500 de ani de la trecerea Sfântului Nifon la Domnul şi mi-am zis că puţină osteneală e tot ce putem da de la noi pentru pomenirea plăcutului lui Dumnezeu. M-a uimit faptul că erau atât de puţini pelerini, în comparaţie cu Iaşiul în 14 octombrie sau Bucureştiul în 27 octombrie. M-a durut puţin această necunoaştere a unui sfânt dăruit cu toate virtuţile creştineşti, pe care ar fi îndreptăţit oricare dintre noi să-l urmeze în dreapta credinţă, mărturisire, râvnă sfântă şi smerenie dumnezeiască. Totul s-a desfăşurat în bună pace şi rânduială atât la vecernie, cât şi la Sfânta Liturghie de pe 11 august, unde a slujit Mitropolitul Olteniei, Irineu.
Dar am altceva de povestit, o mică întâmplare mare : în seara Vecerniei Sfântului Nifon, necunoscând pe nimeni în Craiova, ne-am aşezat pe o bancă lângă Catedrală şi am început să « priveghem », gândindu-ne că nu are rost să alergăm căutând vreun loc de dormit. Dacă Maica Domnului şi Sfântul Nifon vor să ne adăpostim undeva, bine ; dacă nu, rămânem aici să priveghem, ne-am zis noi. Locul era deja aproape pustiu, credincioşii plecaseră spre casă şi biserica se închisese. Peste câteva minute, 10-15, s-au apropiat de noi două creştine, o tânără şi prietena ei. Au început să ne întrebe cuviincios ce e cu noi, de unde venim şi dacă avem unde dormi. Nu e greu de imaginat ce s-a întâmplat după aceea : cu toate insistenţele noastre, ne-au luat şi ne-au găzduit la una din ele acasă. D-na Margareta, mama tinerei al cărei nume regret că nu mi-l mai amintesc, ne-a primit atât de prietenos încât nu am cuvinte să scriu şi să-i mulţumesc. Poate că vi se pare o banalitate, dar eu zic - şi nimic nu-mi va zdruncina convingerea - că a fost o minune a Sfântului Nifon, cu ale cărui rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne pe noi păcătoşii !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu