Maica Domnului de la Neamţ
Kazanskaya
"Our Lady Odigitria. Pimenovskaya"
Odigitria(secolul XV, copie după un original de la Mănăstirea Iviron)
Primele icoane ale Maicii Domnului Biserica le atribuie pictorului şi doctorului, evanghelistului Luca. După Cincizecime, acesta a pictat trei icoane : una aparţine tipului « Eleusa »(Mângâietoarea), în care se înfăţişează mângâierea reciproca a Pruncului şi a Maicii. A doua icoană este de tip « Hodighitria »(Călăuzitoarea », unde şi Pruncul şi Născătoarea sunt reprezentaţi frontal, într-o poză gravă şi măreaţă. În acest tip se subliniază mai ales dumnezeirea Pruncului Hristos. A treia icoană, probabil, o înfăţişa pe Maica Domnului fără Prunc. Datele despre ea sunt foarte încurcate. Cel mai probabil, această icoană o înfăţişa pe Maica Domnului în rugăciune către Hristos, după tipul icoanelor Deisis. Cercetătorii susţin că ar exista 21 de icoane copii după icoanele Evanghelistului Luca, totuşi nimeni nu confirmă că s-ar fi păstrat vreun original.
Pe drept cuvânt, icoanele Maicii Domnului sunt considerate centru al iconografiei ortodoxe. Cu toate că cultul Maicii Domnului s-a întărit oficial relativ târziu(sec. V), de aici ia naştere toată gândirea iconică şi imaginea Mariei cu Pruncul este pentru iconografia ortodoxă ca şi soarele în jurul căruia se învârt celelalte planete, căci ea înfăţişează cel mai bine restabilirea armoniei pierdute dintre om şi Dumnezeu – esenţa mântuirii noastre. Nu în zadar icoanele Maicii Domnului cu Pruncul sunt cele mai numeroase în iconografia ortodoxă.
Cultul Maicii Domnului la început s-a dezvoltat mai ales în aria siro-egipteană, unde era simţită influenţa imaginilor Izidei cu pruncul Gorom. De fapt,[...] fiecare popor atribuia chipului reprezentat caracteristici proprii culturii şi obiceiurilor sale ; astfel, am văzut că romanii o reprezentau coafată şi împodobită cu cercei, iar constantinopolienii au pus începutul reprezentării Maicii Domnului în slavă, îmbrăcată în haine regale, după modelul hainelor de la curtea din Constantinopol. Imagini ale Maicii Domnului...se întâlnesc frecvent în arta catacombelor romane, totuşi aici Maica Domnului este prezentă mai mult ca personaj al scenei închinării magilor sau în rugăciune. După hotărârile sinoadelor de la Calcedon şi Efes, cultul Maicii Domnului s-a întărit în Constantinopol, unde în 458 din Ierusalim a fost adus moforul Maicii Domnului.
[...] iconografia a stabilit trei tipuri iconografice principale : Odighitria – Călăuzitoarea ; Eleusa – Mângâietoarea ; şi cel de-al treilea, din specia Oranta – care o înfăţişează pe Maica Domnului în rugăciune. De la aceste trei tipuri iconografice se ramifică toate celelalte icoane ale Maicii Domnului.
Tipul Odighitria(Călăuzitoarea) este poate cel mai popular în arta bizantină şi, evident, unul din cele mai vechi. Se cunosc două compoziţii timpurii : reprezentarea Maicii Domnului cu Pruncul în mâna stângă, în picioare sau stând pe tron. Expresia atât a Maicii cât şi a Pruncului este gravă şi autoritară şi amândoi sunt reprezentaţi frontal. În acest tip iconografic Pruncul numaidecât binecuvintează şi ţine în mână papirusul-Evanghelie, subliniindu-se dumnezeirea Lui. Tradiţia explică denumirea de « Călăuzitoarea » prin faptul că o icoană de acest fel a dus pe orbi în biserică. Totuşi, deşi a existat o astfel de întâmplare, denumirea are mai degrabă un conţinut dincolo de acesta, acela de Călăuzitoare a neamului omenesc către Dumnezeu, ca una care s-a făcut « pod între Dumnezeu şi oameni », după cum este cântată în lirica ortodoxă.
În arta catacombelor romane din secolul III – IV întâlnim trei tipuri ale Maicii Domnului şezând : Maria ţine Pruncul drept în faţa sa ; al doilea, în care Pruncul se află în partea stângă ; şi al treilea, în care Maica Domnului îl ţine pe Prunc pe genunchi. Acesta din urmă este cel mai apropiat de tipul Odighitriei şezând. Tipul s-a răspândit în arta bizantină timpurie[...] Mai târziu apar variantele Odighitriei bust, de la brâu în sus, care se răspândesc mai cu seamă începând cu secolul al X-lea, devenind prototipul principal al Odighitriei. Din acest tip fac parte şi icoanele Maicii Domnului « Kazanskaia » şi De la Neamţ(România)
Monah Savatie Baştovoi, Idol sau icoană ?, Editura Marineasa, Timişoara, 2000
http://orthodoxincense.com/liturgicalitems.html
http://visualrian.com/images/item/163358
http://history-of-macedonia.com/wordpress/2008/04/10/sun-of-vergina-a-greek-symbol/
http://savatie.wordpress.com/2008/11/03/din-minunile-icoanei-maicii-domnului-de-la-neamt/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu