Tipul Eleusa(Mângâietoarea) s-a dezvoltat mai ales în arta târzie bizantină şi în arta rusă timpurie şi este o tamificaţie a tipului Odighitria. Caracteristica principală a acestui tip este tratarea plină de lirism a pozei: Maica Domnului Îl strânge pe Prunc în braţe, lipindu-L de obrazul său. Se cunosc variante atât în picioare cât şi şezând, în toată mărimea sau bust. Pruncul poate să stea atât în partea dreaptă cât şi în stânga.
Cea mai cunoscută icoană de tip Eleusa este icoana Maicii Domnului de la Vladimir. Istoria susţine că ea a fost adusă în Rusia din Constantinopol în anul 1131 cneazului Mstislav, de unde a fost dusă în 1155 de către Andrei Bogolobski în soborul Adormirii din Vladimir, iar mai apoi a fost dusă în Moscova. Poporul credincios atribuie această icoană Apostolului Luca, totuşi, ea este doar o reproducere după una din acele icoane iniţiale pictate de Sfântul Evanghelist, care coboară în timp până la perioada vieţii Maicii Domnului.
Icoana, cu sobrietatea şi simplitatea proprii stilului bizantin, este expresia frumuseţii desăvârşite, atât lăuntrice, cât şi fizice. « Vrând să izvodească un chip al frumuseţii absolute şi să arate în mod vădit îngerilor şi oamenilor puterea artei Sale, Dumnezeu a făcut-o într-adevăr pe Maica prea-frumoasă. A reunit în ea frumuseţile parţiale, pe care le-a împărţit celorlalte făpturi, şi a făcut-o obştească podoabă a tuturor fiinţelor, văzute şi nevăzute, sau mai curând, a făcut din ea un amestec al tuturor desăvârşitelor împliniri dumnezeieşti, îngereşti şi omeneşti ; o frumuseţe sublimă care împodobeşte cele două lumi, ridicându-se de la pământ la cer, trecând chiar dincolo de acesta din urmă »(Sf. Grigorie Palamas, In dormitionem, P. G. 157, 468).
Există părerea că, fiind contemporană Maicii Domnului, icoana de la Vladimir reproduce chipul istoric al Preasfintei Fecioare. Maica îndurerată strânge la obrazul său Pruncul, prevăzând patimile viitoare şi moartea Lui pe cruce pentru neamul omenesc.
Mama poartă peste rochie moforul, care-i învăluie capul, brodat cu un şiret preţios şi împodobit cu trei stele , una deasupra frunţii şi celelalte două pe umeri – semnul dogmatic al veşnicei feciorii. Dintr-o parte şi alta a capului se scriu literele MpθY.
Atunci când Maica Domnului este înfăţişată în roşu(de obicei în compoziţiile Patimilor Mântuitorului), se subliniază maternitatea ei, iar în albastru, fecioria şi năzuinţa către Dumnezeu[...].
Din acelaşi tip mai fac parte icoanele « Dulcea sărutare » [Glycophiloussa] şi cele care surprind mângâierea reciprocă a Maicii şi a Pruncului. Poziţia Pruncului este jucăuşă, ceea ce este exprimat prin poziţia neobişnuită a călcâiului(întors), iar unele chiar Îl înfăţişează pe micul Mântuitor mişcându-Şi mâinile şi picioarele, ridicându-Se în braţele Maicii. Capul Maicii Domnului este plecat spre Prunc.
Monah Savatie Baştovoi, Idol sau icoană ?, Editura Marineasa, Timişoara, 2000
Surse icoane :
http://www.toaca.md/?&page=archive&ziar_id=34&article_id=276
http://www.nistea.com/intrebari-raspunsuri/icoana-maica-domnului.htm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu