La 11 august : Pomenirea Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului (+1508)

Sfântul Nifon era din Moreea (Grecia). S-a născut din părinţi mai străluciţi în dreapta credinţă şi prin faptele bune, decât prin neam, primind, de la botez, numele de Nicolae. Arătând multă dragoste de carte, a avut mai mulţi dascăli iscusţi şi, luând, de la unul din ei, chipul monahicesc, şi-a schimbat numele, din Nicolae, în Nifon.

Deci, fericitul Nifon, întărit cu rugăciunile dascălilor săi, a zburat, ca un vultur, la muntele Athos. Acolo, cercetând mai multe mănăstiri, schituri, peşteri şi chilii pustniceşti, s-a aşezat, în cele din urmă, la mănăstirea Dionisiou. A petrecut foarte multă vreme fericitul Nifon în această mănăstire, ostenindu-se cu scrierea cărţilor sfinte. Aflând de evlavia şi de înţelepciunea lui, clerul şi credincioşii din Tesalonic, l-au ales mitropolit. Şi a păstorit, cu vrednicie, învăţând şi întărind în dreapta credinţă pe credincioşii săi, tulburaţi de zvonurile unirii mincinoase de la Florenţa (1439). La anul 1484, mitropolitul a luat parte la un sinod, ţinut în Constantinopol, osândind sinodul de la Florenţa. La anul 1486, mitropolitul Nifon s-a învrednicit a fi ales patriarh de Constantinopol. Dar erau vremuri deosebit de grele, că, de la cucereirea Constantinopolului (1453), turcii se amestecau necontenit în treburile Bisericii Ortodoxe, de aceea şi păstoria Sfântului Nifon a fost zbuciumată. A fost alungat din scaun şi, iarăşi, chemat, la cererea credincioşilor, iar, pe la 1498, a fost surghiunit la Adrianopole.

În această cetate, l-a aflat voievodul Munteniei, Radu cel Mare, în anul 1508, pe când întorcea de la Constantinopol, spre ţară, şi l-a înduplecat să vină să facă rânduială în Biserica Munteniei. Deci, îndată ce a sosit în Ţara Românească, Sfântul a adunat în sobor egumenii şi boierii ţării şi aşa s-au întemeiat episcopiile de la Râmnic şi de la Buzău, iar Sfântul Nifon a sfinţit pe cei doi episcopi. Nu a trecut, însă, multă vreme şi Sfântul Nifon nu s-a mai putut bucura de buna rânduială ce făcuse, căci voievodul însuşi a săvârşit o nelegiuire, căsătorind pe o sora a sa, cu un boier, Bogdan cu numele, care avea, în Moldova, de unde venise, soţie şi copii. Sfântul Nifon nu putea încuviinţa o asemenea căsătorie şi a rămas neînduplecat, la cererea voievodului. După puţină vreme, a plecat din Ţara Românească, luând drumul Sfântului Munte, aşezându-se mai întâi, la mănăstirea Dionisiou. Aici, ajungând la vârsta de 90 de ani, şi-a dar fericitul lui suflet în mâinile lui Dumnezeu la 11 august 1508.

După şapte ani, Neagoe Basarab, noul Domn, a trimis pe oamenii lui la mănăstirea Dionisiou şi, cu încuviinţarea monahilor de acolo, dezgropând moaştele Sfântului Nifon, l-au pus într-un sicriu de lemn şi l-au adus în ţară. Cu mare alai, s-au aşezat ele deasupra mormântului lui Radu cel Mare, la mănăstirea Dealul, ctitoria lui Radu, ca, astfel, Sfântul să ierte greşeala răposatului voievod.

Apoi, voievodul Neagoe a dat poruncă să fie puse sfintele moaşte într-o racla de argint, poleită cu aur şi pietre scumpe şi să le aducă înapoi, la Sfântul Munte. Dar, văzând fraţii monahi, din acea mănăstire, adânca evlavie a voievodului Neagoe, i-au daruit lui capul Sfântului şi o mâna. Iar, zidind biserica sa de la Argeş, voievodul Neagoe le-a aşezat în frumoasa lui ctitorie, după care vor fi mutate, în 1949, în biserica Sf. Dumitru, catedrala Mitropoliei Craiovei, unde se află şi astăzi.

Surse:

http://www.credo.ro/proloage.php?data=1108&i=2

http://www.univovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/august/sf_ierarh_nifon.htm

http://vestitorul.blogspot.com/2008_03_01_archive.html

Viaţa Sfântului Nifon pe larg la :

1.

http://cidadededeus.wordpress.com/2008/10/09/viata-sfantului-nifon-patriarhul-constantinopolului-11-august/

2.

http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/viata_sf_nifon_patriarhul.htm

Despre erezia ecumenismului PS Hrisostom al Australiei

(Sinodul în Rezistenţă Grec):

Predică la prăznuirea Sfântului Nifon Patriarhul Ţarigradului,

(Traduce pe video de PS Ambrozie al Methoniei)

Dacă vrem, putem să-l iubim pe Domnul Dumnezeu din toată puterea şi din toată inima noastră, cum a făcut Sf. Nifon. Putem să păzim şi să luptăm pentru credinţa noastră ortodoxă, cum a păzit-o şi a luptat pentru ea Sf. Nifon. Ereticii, şi mai ales catolicii, nu vor părăsi niciodată ura lor împotriva Bisericii celei adevărate. La început au dus lupta acesta împotriva noastră cu forţă şi cu război adevărat, trimiţând cruciade în Răsărit. Dar văzând că nu au câştigat nimic aşa, au schimbat politica lor şi nu mai folosesc această metodă împotriva noastră, fiindcă nu mai pot acum, de aceea folosesc vorbe de dragoste, dragoste care nu e adevărată, desigur, dar vorbe de aşa-zisă dragoste. Ei zic că Dumnezeu este unul şi noi toţi ne închinăm la unul Dumnezeu şi trebuie să fim uniţi, dar în felul acesta nu vor unitate, ci supunere faţă de papă. Şi ei au creat erezia cea mare a zilelor noastre, erezie care este ecumenismul. Şi mulţi creştini cad în aşa ceva din neştiinţă, neştiind ce o fi ecumenismul. Şi vă spun că ecumenismul este erezia cea mai mare care a crescut/ apărut până în zilele noastre, o erezie mai mare decât erezia lui Arie. Ecumenismul este mişcarea mare spre unitate şi unirea nu numai a creştinilor de toate confesiunile, dar şi a tuturor religiilor lumii. Şi felul lor de a transpune ecumenismul în practică este să se roage toţi împreună, ceea ce este oprit de Sfinţii Părinţi. Acum câţiva ani, la noi în Australia s-a făcut o mare rugăciune împreună, nu numai cu creştinii, ci şi cu musulmanii, cu evreii, chiar cu idolatrii. Şi eu eram atunci în Australia şi am văzut la televizor cine era acolo ; era şi arhiepiscopul actual al Atenei, Hristodoulos, care atunci era mitropolit. Aceasta este erezia ecumenismului. Şi dacă vrem să imităm pe Sfântul Nifon, trebuie să fim totdeauna ancoraţi în credinţa cea adevărată, fără să schimbăm nimic. Sunt sigur că Î.P.S. Vlasie şi Episcopul Flavian, care se găsec aici la Bucureşti, vă îndrumă totdeauna pe calea mântuirii. Dar şi eu vreau să vă învăţ ceva în acest moment : am adus aminte numai[puţin] din viaţa Sf. Nifon şi cum putem noi, dacă vrem, să o imităm. Sunt sigur că îl iubiţi pe Domnul Dumnezeu, îl iubiţi pe Sf. Nifon şi veţi păstra credinţa cea adevărată până la sfârşitul vieţii. Iar la sfârşit vă trimit încă o dată binecuvântarea Mitropolitului nostru Ciprian şi îl rog pe Sf. Nifon să se roage pentru sufletele noastre şi pentru mântuirea noastră, să fim toţi împreună cu el în Împărăţia Cerurilor. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvinteze şi sperăm ca şi anul viitor să fim împreună să-l prăznuim pe Sfântul Nifon.

Sursa : http://www.youtube.com/watch?v=04Oz9Ql9cvM

Procesiune - 2006 :

http://www.youtube.com/watch?v=XfzzU9DHpcw