Puneţi-mi lanţuri şi cătuşe
să sune scrâşnetul hain
şi mii de lacăte la uşe,
eu tot ceiace-am fost rămân.
Surpaţi asupra-mi munţi şi ape
puteţi chiar să mă spânzuraţi.
Cu grele, negre târnăcoape,
credinţa nu mi-o sfărâmaţi.
Târâţi-mă de vreţi sub şanţuri
şi îngropaţi-mi trupul stins.
Eu sorb ca Făt-Frumos, din lanţuri
puteri adânci de neînvins.
Puteţi să năpustiţi tot iadul
ca să mă frângă până’ n miez.
Eu stau în viscole ca bradul
şi tare, tare ca un crez.
Radu Gyr, Crezul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu