Unica osândire îngăduită

« Sfânta Biserică, prin puterea dată ei de Domnul nostru Iisus Hristos şi de la Sf. Apostoli, dă dreptul de a osândi numai o categorie de oameni – ereticii, cei ce deformează credinţa ortodoxă. Conform convingerii de nezdruncinat a luminaţilor şi plini de har Sfinţi Părinţi ai Ortodoxiei, ereticii sunt cei mai rafinaţi slujitori ai satanei. Pentru că ei par a propovădui pe Dumnezeu, dar ne conduc către diavol; par a se prezenta cu Biblia în mână, dar ne aruncă în iad; zic că ne cheamă la mântuire, dar ne duc la pierzare.

Numai Domnul nostru Iisus Hristos, prin Sfânta Sa Biserică, a făurit minunatul drum către mântuire al omului, prin harica unire cu Dumnezeu. Dogmele şi canoanele aşezate de către Sfânta Biserică Ortodoxă sunt semne păzitoare pe acest unic drum mântuitor, semne care ne feresc de abaterile către stânga, ca şi către dreapta. Dogmele nu sunt scolastică înzorzonată şi stearpă. În ele se află chipul marii taine a planului providenţei lui Dumnezeu de mântuire a neamului omenesc, săvârşit o dată pentru totdeauna prin întruparea Cuvântului lui Dumnezeu – cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi. Eresul este însă deformarea sfintelor dogme, hulă împotriva adevărului. După cuvintele cunoscutului nevoitor de altădată, Avva Aghaton,[...] « ereticul se rupe(se desparte) de Cel viu, adevăratul Dumnezeu, şi se alipeşte diavolului şi îngerilor lui căzuţi. Iar cel ce se desparte de Hristos, deja nu mai este cu Dumnezeu, de la Care ar putea să ceară iertarea greşelilor sale, ci în toate privinţele e pierdut ». Stricătorii adevăratei credinţe s-au abătut de la drumul mântuirii şi au pierdut milioane de suflete de oameni. Pentru aceasta, nu altceva, ci dragostea către adevărul dumnezeiesc şi iubirea către aproapele sunt pricina urii eresului şi a osândirii lui în mod categoric.

Iată de ce Domnul nostru Iisus Hristos, ocrotind pe credincioşii lui ucenici de stricătorii credinţei, i-a avertizat: «Vedeţi să nu vă amăgească cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, spunând : Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi(Mt. 24, 4-5). « Nu mergeţi după ei(Luca 21, 8). Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinlăuntru sunt lupi răpitori(Mt. 7, 15). »

[...]Mântuitorul neîncetat a demascat pe toţi stricătorii adevărului şi, în acest fel, a ocrotit de molima învăţăturile lui pe mărturisitorii adevăratei credinţe întru El. În toate acestea, Mântuitorul nostru a arătat cât de importantă este unitatea de gândire a credincioşilor, strânşi în staulul adevărului(Ioan 17, 9, 11, 20). « Ca toţi să fie una ! »(Ioan 17, 21) – aşa S-a rugat Iisus Hristos în rugăciunea Sa arhierească. « Ca toţi să fie una », dar una întru Adevăr, nu întru greşeală ! El nu a îngăduit ca în acest adevăr dumnezeiesc să se amestece minciuna, pentru că minciuna şi credinţa greşită – aceşti copii ai diavolului – dezbină.[...] La rândul lor, Sf. Apostoli au urmat exemplul Mântuitorului Iisus Hristos. În ciuda faptului că ei cunoşteau marea valoare a dragostei, au fost foarte aspri cu călcătorii dreptăţii şi cu ereticii fanatici, numindu-i fiii diavolului(Fapte 13, 10), câini şi lucrători răi(Filip. 3, 2), oprind pe creştini să-i primească în casele lor şi chiar să le dea bineţe(2 Ioan 1, 10-11) şi îmbrăcându-i cu toată ascultarea: « Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit, să fie anatema ! »(Galateni 1, 9)[...]

Toţi Sfinţii Părinţi, asemenea Sf. Apostoli, cu îndrăzneală au asândit pe eretici ca fiind duşmani ai adevărului şi stricători ai descoperirii dumnezeieşti. Ţinându-se de învăţătura ortodoxă şi fiind luminaţi de către darul lui Dumnezeu, ei au vădit eresurile, numindu-le adâncuri ale satanei(Apoc. 2, 24) şi ferindu-i mai înainte de ele pe creştinii drept-slăvitori. Plăcuţii lui Dumnezeu au socotit ca mare păcat pe osândirea aproapelui pentru greşelile lui fireşti, dar nu s-au dat înapoi şi au încurajat osândirea eresurilor. Mulţi dintre ei au demascat aprig pe nedrepţii învăţători mincinoşi.[...]

Iar plăcuţii lui Dumnezeu Sf. Policarp al Smirnei, Sf. Irineu de Lyon, Sf. Atanasie cel Mare, Sf. Vasile cel Mare, Sf.Axentie, Sf. Ioan cel Tăcut, Sf. Maxim Mărturisitorul şi mulţi alţii nu au răbdat părtăşia cu ereticii şi i-au îndepărtat de la ei. Unii dintre ei, Sf. Nicolae al Mirei Lichiei[...]Sf. Epifanie al Ciprului, Sf. Amfilohie, Sf. Chiril al Alexandriei...şi mulţi alţii, cu asprime au demascat pe călcătorii adevărului şi i-au înfruntat.[...]

Un pusnic a văzut pe un oarecare frate păcătuind şi a început să plângă. « Vai mie ! – zicea el – fratele meu greşeşte astăzi, iar mâine voi greşi eu ! După aceea, întorcându-se către ucenicul său, a adăugat : « În orice greşeală va cădea de faţă cu tine vreun frate, şi cât de grea ar fi ea, să nu-l osândeşti, ci trebuie să fii încredinţat că tu greşeşti mai mult decât el, chiar dacă el ar fi mirean. Abatere de la această pravilă poţi să faci doar când se întâmplă să auzi pe cineva hulind pe Dumnezeu ori vorbind vreo erezie. »

Sfânta Biserică Ortodoxă în Sfintele Sinoade a toată lumea, tocmai acest lucru l-a făcut – a osândit eresurile cele hulitoare de Dumnezeu şi a păzit mai dinainte pe copiii săi de influenţa lor cea pierzătoare. »

De aici este limpede că vorbele lui Hristos « Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi ! » nu înseamnă să admitem stricarea dreptei noastre credinţe de către eretici. Aceste cuvinte ne îndeamnă să nu osândim pe aproapele pentru păcatele şi slăbiciunile lui fireşti.”

Din volumul Cea mai scurtă cale către Rai – Nu judeca şi nu vei fi judecat de Arh. Serafim Alexiev