Sfântul Teofan Zăvorâtul – Tâlcuiri

Joi[Fapte 4, 23-31 ; In. 5, 24-30] « Şi vor ieşi cei ce au făcut binele spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut răul, spre învierea osândirii ». Iată cum se vor sfârşi toate ! Aşa cum râurile curg fiecare în marea sa şi curgerea vieţilor noastre sfârşeşte pentru fiecare în locul ce i se potriveşte. Şi cei ce vor învia spre viaţă vor fi la judecată, dar judecata nu va face altceva decât să pecetluiască îndreptăţirea lor şi trimiterea la viaţă, în vreme ce restul vor învia numai ca să-şi audă osândirea la moartea veşnică. Viaţa şi moartea lor se mai caracterizează şi prin aceea că primii fac fapte vii, iar ceilalţi, fapte moarte şi omorâtoare. Fapte vii sunt acelea care sunt săvârşite potrivit poruncilor, cu duh bucuros, întru slava lui Dumnezeu ; iar fapte moarte sunt cele săvârşite împotriva poruncilor, în uitare de Dumnezeu, în dezmierdare de sine şi împlinirea patimilor. Fapte moarte sunt toate faptele care, deşi pe dinafară nu sunt împotriva poruncilor, sunt săvârşite fără gândul la Dumnezeu şi la veşnica mântuire, având drept imbold vreunul din felurile iubirii de sine. Dumnezeu este viaţă şi viu este doar cel ce are o parte din ea. Şi iată, cel ce are fapte moarte şi omorâtoare merge drept spre osânda veşnică, la care va ieşi în Ziua de apoi ; iar cel ce are fapte vii merge spre viaţa veşnică, la care va ieşi în Ziua de apoi. »