Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

sâmbătă, 9 mai 2009

Cum se sălăşluieşte harul în sufletul celui care se pocăieşte


Persoana care a ales calea pocăinţei a şi intrat în comuniune cu Dumnezeu, însă într-un mod neştiut, nearătat şi tăinuit. Toată osteneala şi nevoinţa pentru mântuire a creştinului trebuie zidită pe această temelie[...] prin Taina Sfântului Botez şi a Pocăinţei se pogoară harul în chip simţit peste suflet, iar apoi se îndepărtează de cunoaşterea noastră, deşi în realitate nu ne părăseşte. Se face pe sine neştiut de credincios, până ce inima se curăţeşte şi atunci se sălăşluieşte la arătare şi definitiv Este de la sine înţeles că singurii noştri călăuzitori în aceste taine dumnezeieşti sunt Sfinţii Părinţi şi mai cu seamă Sf. Diadoh, episcop de Foticeea, şi Sf. Macarie Egipteanul; pe ei îi vom aduce ca mărturie pentru cele scrise până aici.

Harul se pogoară în om şi se odihneşte în el din clipa primirii Tainelor Bisericii

“Harul”, ne spune Sf. Diadoh, “se ascunde, în însăşi clipa în care ne-am botezat, în adâncul minţii”, şi de asemenea: “Căci dacă harul dumnezeiesc se împreună prin Sf. Botez cu trăsăturile chipului ca o arvună a asemănării, unde mai poate încăpea persoana celui rău?” Sf. Macarie spune: “Harul se află meîncetat în om. Prinde rădăcini din tinereţe, se amestecă cu el ca un aluat şi devine o parte firească a acestuia, devine o singură fiinţă cu el.”(Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, , în PSB 34, p. 127)

Când harul cercetează pe cineva printr-o Sfântă Taină, îl învredniceşte pe acela să guste cu toată simţirea din dulceaţa unirii cu Dumnezeu

Sf. Diadoh zice: “La începutul înaintării, dacă iubim cu căldură virtutea lui Dumnezeu, Preasfântul Duh face sufletul să guste cu toată simţirea şi încredinţarea din dulceaţa lui Dumnezeu ca mintea să afle printr-o cunoaştere exactă răsplata desăvârşită a ostenelilor iubitorilor de Dumnezeu” şi iarăşi: “Harul obişnuieşte la început să umple sufletul de lumină prin simţire multă”(Sf. Diadoh al Foticeei, Filocalia, vol. I, p. 447)

Mărturia cea mai limpede că lumina harului s-a sălăşluit în suflet stă, la început, în veşmintele albe pe care cei proaspăt botezaţi le poartă vreme de şapte zile. Că aceasta nu este o simplă tradiţie se vede şi din numeroasele exemple ale sfinţilor convertiţi, dintre care unii erau înveşmântaţi în haine de lumină, pe creştetul unora se pogora un porumbel, iar altora le străluceau chipurile.

Toţi cei care s-au apropiat cu adevărat de Dumnezeu, au simţit o săltare a sufletului, ca aceea a Înaintemergătorului în pântecele Elisabetei, când a venit la ea Maica Domnului purtându-L în pântece pe Hristos. În vieţile Sf. Simeon şi Ioan( vezi Vieţile Sfinţilor, luna iulie, ziua a 21-a) este scris că au văzut o cunună luminoasă în jurul unui frate care tocmai se botezase şi fusese tuns în monahism şi că a ţinut şapte zile. La călugărire, aceşti sfinţi s-au învrednicit de cercetarea deosebită a lui Dumnezeu şi, dorind a păstra pentru totdeauna harul cel dumnezeiesc, au plecat deîndată în pustie, pentru o cât mai aspră nevoinţă.”

Sf. Teofan Zăvorâtul, Calea spre mântuire, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumeniţa, 2008, p. 211-212)

5 comentarii:

  1. Am simtit si eu odata harul Duhului Sfant.S-a intamplat intr-o seara cand citeam o carte a Parintelui Arsenie Boca.Pe atunci eu umblam prin cluburi de noapte,iar cartea fusese primita de la bunica mea,pentru tatal meu.Din intamplare am luat-o sa o citesc.Vorbea acolo despre pacatele generationale.Atunci am simtit cat de mult ma iubeste Dumnezeu,ca mi-a adus aceasta carte in maini sa o citesc.In acele scurte momente mi-am retrait toata viata pe care o petrecusem in pacat.Totul parea atat de viu si real incat am iceput sa plang fara sa mai ma pot opri.Cum eu un pacatos notoriu(asa ma simteam atunci,ca ulitmul om)sa fiu vrednic de dragostea Domnului?Eu am trait atata timp in pacat,departe de Domnul,iar acum a venit sa imi arate cine sunt cu adevarat.Am plans mult.Apoi am inceput sa am ganduri de sinucidere,apoi sa dau vina pe Domnul ca daca stia dinainte ce o sa fac de ce m-a mai lasat sa ma nasc.Nu-L huleam totusi,cumva eram nedumerit,nu intelegeam ce se intampla cu mine.Imi vedeam pacatele toate in fata,ca si cum le-as fi facut pe toate chiar in acel moment.Eram speriat si nu stiam ce sa fac.In tot acest timp plangeam intins pe podea.Aveam dureri cumplite si in trup,pe langa cele sufletesti(Sf Siluan spunea ca in acele momente trupul nu poate rezista mai mult de cateva minute).Atunci mi-a venit in minte acel indemn pe care il citisem mai inainte:Tine-ti mintea in iad dar nu deznadajdui.Am zis sa incerc sa fac asa si m-am mai calmat.Am adormit plangand.A doua zi la munca iar am plans aproape toata ziua.Am scris o scrisoare cu toate pacatele mele(era mai mult ca o auto mustrare).Concluzie era ca sunt un vierme si ca imi este rusine sa ma duc in Rai,am semnat-o si am zis in gandul meu:Doamne eu cu aceasta scrisoare vreau sa vin in fata Ta cand voi muri sa o citesc si apoi cu parere de rau sa ma duc de la fata Ta oriunde ma vei trimite.Am ajuns acasa si i-am citit mamei scrisoarea,simteam sa spun ciuva ce simt.Mama mi-a spus sa ma linistesc ca o sa fie bine ca toti avem pacate.Iar m-am intristat,erau multe pacate mostenite si de la ea,pe care le stiam ca le are.M-am intristat,vroiam sa-i arat prin aceea scrisoare cat de mult ne iubeste Dumnezeu.Apoi am adormit plangand.Dar inante sa adorm am simtit o dragoste inauntrul meu,nu o dragoste lumeasca,o dragoste care nu se poate descrie in cuvinte.M-am simtit iubit si protejat.Of Doamne(ziceam in gandul meu)Tu ma iubesti asa de mult,nici macar parintii mei nu ma pot intelege,nu pot intelege prin ce trec acum,ce simt,nici prietenii mei nici rudele,nimeni,numai Tu Doamne,numai Tu ma iubesti cu adevarat.Am adormit lacrimand cu gandul la Hristos.Cand m-am trezit m-am hotart sa-mi marturisesc toate pcatele facute din tinerete si pana in momentul de fata.Am umplut 3 foi mari.M-am rugat in fata altarului sa ma pot spovedi caci mi se facuse aproape rau si Domnul mi-a dat putere.Apoi la cateva zile in timp ca imi faceam canonul am simtit harul din nou si mai puternic.De atunci nu l-am mai simtit.Poate ca de catve ori dar foarte putin.Sunt multe de spus,poate cu alta ocazie.Multumesc mult pentru articol sora Iuliana,Domnul sa te binecuvanteze,Hristos a inviat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-am adus aminte de inca ceva.Dragostea lui Dumnezeu am simtit-o si separat dar si in acelasi timp,nu stiu cum sa ma exprim exact.Dragostea Tatalui am simtit-o ca fiind protectoare urmata de un setiment de apartenenta,ca si cum ai aparinte Cuiva din alta lume la Care simti ca trebuie sa te intorci.Dragostea Fiului am simtit-o cel mai adanc dupa spovedanie si anume am simtit o dragoste imensa fata de toti oamenii si cei din iad dar si cei de pe pamant.Apoi am simtit o dorinta imensa de sacrificiu pentru ei,de a suferi in locul lor numai ca sa-i vad pe ei fericiti sau sa stiu ca sunt fericiti cu Dumnezeu in Rai.Pe aceasta am simtit-o cel mai adanc.Cand am ajuns acasa am vazut pe perete Icoana Maicii Domnului si apoi am simtit dragostea Duhului Sfant,o dragoste gingasa,atenta,firava,inocenta,simpla si plina de bucurie sufletesca,o dragoste mangaietoare,am zambit,parca ma mangaia Cineva la suflet.

    Nu am spus asta nimanui pana acum,am simtit sa scriu acum,pe acest blog,poate pentru tine sora Iuliana.Eu asa am simtit atunci,Domnul sa te binecuvanteze!

    RăspundețiȘtergere
  3. Domnul sa va binecuvinteze, frate! Sa prindeti puteri si sa aveti rabdare si lucrare/ nevointa, ca harul Domnului se intoarce la noi, cei cazuti, daca plangem si il cerem cu durere si insistenta. Sf. Siluan spune multe despre dobandirea, pierderea si redobandirea harului, dar cred ca dvs ati citit. Sf. Spovedanie este, asa am inteles eu, temelia credintei noastre in mantuirea pe care ne-o va da Domnul daca vom cere iertare de pacatele noastre cu umilinta si pocainta. Sa ne ajute Domnul sa avem mereu starea de pocainta lucratoare in sufletele noastre! Cat despre dragostea fata de semeni, e doar o pregustare a ceea ce avem inainte de primit de la Domnul, ca nu suntem in stare de ea acum. Hristos a inviat!Sa invieze si sufletele noastre, care" mor" cu fiecare pacat facut, cu fiecare incalcare a poruncilor Lui, cu fiecare neascultare, dar prind iar viata prin Taina Spovedaniei curatitoare, si putere, prin Sfanta Impartasanie!

    RăspundețiȘtergere
  4. “Scopul vietii crestine este dobandirea Duhului lui Dumnezeu.”
    (Sfantul Serafim de Sarov – “Un serafim printre oameni”)

    “DUHUL SFANT A FOST DINTOTDEAUNA,ESTE SI VA FI.
    Roaga-te Lui ca sa se pogoare peste tine,ca si tu sa afli intotdeauna Harul Sau.
    DUHUL SFANT ESTE VIATA TUTUROR FIINTELOR,DUHUL DATATOR DE VIATA.
    DUHUL SFANT ESTE FOC.Roaga-te ca sa prefaca in cenusa tot ceea ce este inlauntrul tau fara folos si ca sa aprinda candela inimii tale si sa arda intru toti vecii,ca nici un intuneric sa nu o cuprinda.
    DUHUL SFANT ESTE LUMINA.Roaga-te sa te lumineze,ca sa stralucesti ca un soare pe cerul duhovnicesc al Imparatiei lui Dumnezeu.
    DUHUL SFANT ESTE DUMNEZEU.Roaga-te ca sa te sfinteasca si sa-ti dea Har sa te impartasesti de El in veci.
    DUHUL SFANT ESTE TOTUL.Roaga-te Lui – ca Unul Ce este Vistierul lucrurilor celor bune – sa Se reverse in inima ta,umpland-o pana sus,pana la revarsare,cu nesfarsita desfatare,astfel incat sa fii bogat intru toti vecii.
    DUHUL SFANT ESTE NEMURITOR.Roaga-te ca si tu sa fii duh,caci carnea si sangele sunt prea slabe ca sa mosteneasca viata vesnica,iar ele trebuie,intr-un fel minunat,inca viind aici pe pamant,sa devina duhovnicesti.
    Spune inimii tale:”Inima,ce faci aici pe pamant?De ce slabesti si nu vrei sa te ridici deasupra pamantului si a cenusii?De ce te intristezi de poverile si lipsurile pamantesti?Sa stii ca toate cele de aici,de pe pamant,sunt altfel decat cele din Cer si dreptatea lor si ca tu esti facut sa apartii Cerului!”(…)
    O,Duhule Sfinte,da-ne noua sa Te slujim in Duh si in Adevar (Ioan 4:24) si vino si Te salasluieste intru noi!Nu inseteaza desertul pentru o picatura de ploaie cat inseteaza inimile noastre pentru venirea Ta! (…)
    Tu esti Dumnezeu Vesnic,Duh Sfant,iar noi,prin Dragostea Ta vom trai pentru vesnicie,in vreme ce toate sunt doar un vis,un rau curgator…..”
    (din “Cugetarile unei inimi smerite”)

    RăspundețiȘtergere
  5. “Frate,ai experiat vreodata o mare bucurie?Acesta a fost Duhul Sfant.
    Ai experiat oare-in vreme ce te bucurai de o multumire deplina in treburile lumesti-vreun dor mistuitor pentru cele ceresti?Acesta a fost Duhul Sfant,care-ti vorbea chemandu-te la Sine.(…)
    Frate,nu ti s-a parut adesea ca intreaga lume,cu toate lucrurile ei cele bune,nu face nici cat o lumanare,si ca tu vrei doar sa cazi in genunchi si sa te rogi pentru o mangaiere cereasca?Acesta e Duhul Sfant care-ti atinge sufletul.
    Frate,atunci cand Duhul Sfant iti atinge sufletul,cunoaste ca,atunci,intreaga lume iti va aparea intr-o lumina diferita,asa cum in noapte lumea noastra materiala este foarte diferita de aceea ce este luminata de soare,cand totul se vede limpede si e usor de vazut.
    Frate,in clipe de tristete adanca,n-ai experiat oare simtaminte de mangaiere binefacatoare si pace,ca o adiere calda,neasteptata,vestitoare a apropierii primaverii,in mijlocul gerului iernii?Este Duhul Sfant,Care te-a mangaiat,caci El este Mangaietorul.
    Frate,n-ai experiat un simtamant neasteptat de dragoste arzatoare pentru Dumnezeu,pe Care,desi nu L-ai vazut si nu-L poti vedea si nu-L poti cunoaste cu mintea,n-ai simtit apropierea Lui prin omul tau launtric,n-ai strigat din inima cu lacrimi:”Al Tau sunt eu,mantuieste-ma!(Ps.118:94)?
    Acesta este Duhul Sfant.Dragostea Insasi te-a luat sub acoperamantul ei.”

    “Frate al meu,tie iti zic:si tu esti biserica a lui Dumnezeu,dupa cuvintele lui Pavel:”…trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi,pe care-L aveti de la Dumnezeu si voi nu sunteti ai vostri(ICor.6:19).Cum s-ar spune tu nu-ti mai apartii,ci esti al lui Dumnezeu;esti al Domnului Iisus Hristos,Care te-a mantuit cu mare pret,scumpul Lui Sange,prin care te-a rascumparat pentru Sine(cf.Fapte 20:28).Pentru aceasta esti biserica a lui Dumnezeu.Duhul Sfant locuieste in tine cand ai credinta ortodoxa si cand modul tau de viata e pe potriva acestei credinte.
    Cand credinta ta a fost slabita sau ai pacatuit intr-un fel sau altul,nu te intrista!sau,mai degraba:da,intristeaza-te,dar nu deznadajdui,caci Dumnezeu iti vede slabiciunea:”Carnea este neputincioasa” asa ti-a zis,in bunavointa Sa Facatorul tau(Mt.26:41).Templele pamantesti sunt supuse stricaciunii si trebuie refacute,si sunt facute din piatra,caramida,marmura,fier-materiale mult mai tari decat trupul tau care,ca urmare a caderii,transmite slabiciunile si predispozitiile sale fata de boli mai departe chiar sufletului tau cel nemuritor.(…)
    Roaga-te ca niciodata sa nu incetezi a fi un templu al lui Dumnezeu,si ca Duhul Sfant nu numai sa nu se departeze niciodata de la tine,ci sa te si innoiasca,sa te intareasca,sa te sfinteasca si sa te umple cu har.
    (…)Scrii ca asupra ta au venit necazuri,ca ai suferit jigniri si ca n-ai nici un sprijin din nici o parte.Nu te intrista.”Luati seama sa nu va speriati (Mt.24:6).Iar dupa cuvintele Apostolului:”Nu v-a cuprins ispita care sa fi fost peste puterea omeneasca.Dar credincios este Dumnezeu;El nu va ingadui ca sa fiti ispititi mai mult decat puteti(ICor.10:13).Valurile lovesc stanca,vantul aduce val dupa val,dar piatra sta neclintita pentru ca este piatra.”

    (”Cugetarile unei inimi smerite” - Editura Cartea Ortodoxa / Editura Egumenita)

    RăspundețiȘtergere