Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

joi, 28 mai 2009

Certare

« Ştim ce trebuie să facem, dar nu facem », spunea Pr. Savatie într-o conferinţă.

Cum aş putea să nu-i dau dreptate ? Oare nu ştiu eu că trebuie multă rugăciune, dar o tot împuţinez ? Nu ştiu că la rugăciune e nevoie de atenţie şi zdrobire de inimă, dar citesc şirurile cu minte în altă parte şi inima împietrită ? Nu e oare clar pentru mine că mai mult îl mâhnesc pe Dumnezeu silind să isprăvesc rugăciunea cât mai curând pentru a mă întoarce la nimicurile zilnice ? Nu înţeleg eu că rup legătura cu Domnul şi mă arunc cu nepăsare de mântuirea mea în primejdia căderii în cursa vrăjmaşului ?

Nu simt eu dogoarea iadului binemeritat cum mă atinge din ce în ce mai stăruitor, dar mă arunc în flăcări neîmplinind poruncile dumnezeieşti ?

Nu am citit şi nu am auzit de atâtea ori că fără pocăinţă nu intră nimeni în Împărăţia lui Dumnezeu, dar « pocăinţa » mea este diluată de autojustificări ? Nu mi s-a lămurit deseori că numai părăsirea păcatului este rodul adevărat al pocăinţei, dar îl săvârşesc din nou, dovedind că n-am avut pocăinţă ?

Când pun înainte de voia lui Dumnezeu voia mea pot eu să susţin că n-am ştiut cât rău este ascuns în facerea voii proprii ? Pe cine vreau să păcălesc atunci când nu fac voia Lui cea atotsfântă ? Pe cine rănesc şi distrug ? Oare nu sufletul meu, care nu-mi aparţine, fiind dat mie de Dumnezeu şi având să răspund pentru el înaintea Domnului la Judecată ?

De ce uit că mă va măsura Domnul cu aceeaşi măsură cu care şi eu i-am măsurat aproapelui meu greşelile lui ? Că de nu iert, nu voi fi iertată ? Că, dacă cert, este pentru că am mândrie şi-mi închipui că sunt mai bună ca altul, cel greşit, şi mai înţeleaptă, în stare să-l învăţ ce-i bine şi ce-i rău ?

De ce nu-mi amintesc doar de ceasul morţii şi al judecăţii atotdrepte a lui Dumnezeu ?

De ce, primind Mărgăritarul cel Ceresc, nu mă înfior de uşurinţa cu care îl risipesc ?

De ce la Înălţarera lui Hristos nu mă cutremur de căderea mea ?

18 comentarii:

  1. Oare toate acestea fiindca ne impartasim prea rar desi ne spovedim DES . Care canoane spun ca dupa impartasanie trebuie sa fim opriti de la impartasanie ? Cine a pus aceste oprelisti ? Chiar as fi curios sa aud glasul celor care tipa de canoane in stanga si-n dreapta . Oare nu impartasania ne da putere sa luptam ? De cand a ajuns UN MERIT al nostru ?

    http://byzantin.wordpress.com/

    RăspundețiȘtergere
  2. Parintele Paisie Olaru spunea ca nu impartasania deasa ne mantuieste, ci spovedania cu zdrobire de inima si cu parasirea pacatelor. Sfanta Impartasanie, din cate am citit si eu, este un dar care nu se da pentru vrednicie, nimeni nefiind vrednic de Trupul si Sangele Mantuitorului. De aceea Ii cerem sa ne curete inainte de a-L primi. Dar un lucru e cert, cine se apropie necurat de Sf. Potir isi bea osanda. Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa indrazneasca a se apropia. Din experienta stiu ca ravna pentru deasa impartasanie este semn de cadere si parere de sine, de care e bine sa tinem seama. Spovedania deasa e binecuvantare adevarata, ca se spala haina sufletului mai bine. Imi cer iertare daca nu am zis bine. Sunt multe carti duhovnicesti pe aceasta tema. E mai bine sa le citim.

    RăspundețiȘtergere
  3. Lucrarea spovedaniei este cheia mântuirii.Deasa spovedanie are efectul cel mai puternic în efortul constant de înlăturare a patimilor : „Îndreptarea şi sporirea noastră pe calea mântuirii începe cu deasa spovedanie şi se continuă prin post şi rugăciune cu lacrimi, prin părăsirea păcatelor, milostenie, împăcarea cu toţi şi smerenie” . Deşi Taina Spovedaniei are puterea de a schimba un păcătos într-un înger frumos la chip, cum spunea Sfântul Nicodim Aghioritul, ea este un leac uitat de către creştini :
    „Mărturisirea cea mult folositoare a sufletului a ajuns astăzi o Taină prea puţin de folos pentru suflet, la creştinii care - socotind că se curăţesc într-această baie- n-au ajuns nici măcar să se spele [...] fie că nu se mărturisesc deloc, fie că se mărturisesc foarte rar” .
    Duhovnicul Paisie Olaru, recomandând spovedania deasă, pune accentul pe sinceritatea mărturisirii, deoarece numai cei care îşi predau sufletul în mâinile stareţului şi duhovnicului îşi văd încununate eforturile ascetice. Cei care vin rar la spovedanie dau mult de lucru duhovnicilor, chemaţi să-i asiste şi să-i ajute, progresează lent sau nu progresează deloc, nevalorificând în folosul lor duhovnicesc puterea Tainei.
    „Mărturisirea este un leac, atât de puternic, încât, pe dată, nimiceşte orice otravă a păcatului–de moarte sau care se poate ierta–care este o răutate fără margini, şi nimiceşte orice boală nevăzută, aducând iarăşi în suflet sănătatea cea dinainte şi harul.[...] Şi este un leac care, prin urmările mai presus de fire pe care le aduce, întrece toate lucrurile firii” .
    În gândirea Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, spovedania curată e un al doilea Botez, al pocăinţei, al lacrimilor, mai ostenitor, dar foarte necesar mântuirii. Părintele Paisie numea patima o « boală învechită », pentru tămăduirea căreia e nevoie de „un doctor iscusit, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, să facă această grea operaţie de salvare prin mărturisirea păcatelor”, deoarece „Prima treaptă de salvare a omului este spovedania cu căinţă. Apoi urmează canonul.Păcătosul trebuie să facă un canon după putere pentru ispăşirea păcatelor sale" . De aceea, strict legată de vindecarea patimilor este pocăinţa, o taină ea însăşi, cu efect purificator prin « zdrobirea inimii » pe care o provoacă atunci când este sinceră, permanentă şi deplină.
    „Să ne smerim, fraţilor, că cel mândru nu se poate mântui. Să plângem păcatele noastre aici, ca să ne bucurăm dincolo în veci” . Sfatul dat cu insistenţă este de a nu înceta pocăinţa de-a lungul întregii vieţi, pentru că omul nu reuşeşte să se elibereze deplin de patimi, tot le mai lucrează din când în când, păcătuind cu fapta sau cu gândul. Iar dacă moartea îl găseşte nepocăit, se va chinui veşnic în iad. Plângerea păcatelor a constituit dintotdeauna un imperativ asupra căruia au atras atenţia autorii de literatură ascetică. Astfel, Sf. Ioan Scărarul, în tratatul său, avertizează : „Nu vom fi învinuiţi, o, prieteni, la ieşirea sufletului, că nu am săvârşit minuni, nici că n-am teologhisit, nici că n-am fost văzători, dar vom da negreşit socoteală lui Dumnezeu că n-am plâns.”

    RăspundețiȘtergere
  4. Doamne ajuta! Am avut si eu mahnirea aceasta, ca nu ma impartasesc cat de des as vrea, insa, am inteles ca la spovedanie vorbim cu Dumnezeu si daca si cu un om, trebuie sa vorbim des pentru a ni-l face prieten, d-apai Dumnezeu cu noi ca sa ne faca El pe noi prieteni..
    ioana

    RăspundețiȘtergere
  5. Scumpa Iuliana ,

    Noi ortodocsii avem un prost obicei : pt. un parinte drag aruncam Sf.Traditie undeva in spatele discernamantului .

    Sa privim ce spune Scriptura :

    Ioan 6 , 53 Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.

    Cum sa te apropii necurat daca te-ai spovedit ? Te-ai spovedit , inseamna ca ai facut pocainta , nu-i asa ? Caci doara asa se numeste Taina :a Pocaintei .

    Iuliana , priveste cum ai dubii legate de impartasanie . Oare cartile citite de nu stiu unde spun adevarul sau Sf.Traditia ? Chiar te-as ruga sa faci acest mic exercitiu sa imi arati si mie unde s-a mai auzit de spovedanie deasa si impartasanie rara . Cei care fac asta sunt in afara Sf.Traditii . Sau poate au inventat alte canoane intre timp ? Ce a ajuns ortodoxia ?

    Pretuiesc explicatiile despre spovedanie dar nu schimba problema cu nimic .

    Iar ce spune Scararul nu este nicidecum in defavoarea impartasaniei dupa spovedanie .

    Am spus eu mai demult ca Patriarhul are de luptat cu multe deficiente de intelegere ale Sf.Traditii . Sf.Traditie a ajuns marginalizata de toate subiectele de 2 lei . Am ajuns sa ne batem cu pumnul in piept pt.tot soiul de lucruri lumesti dar nu pt. cele cu adevarat importante . SI ce poate fi mai importanta ca aceasta Sf.Taina care arata grotele de intelegere in care traim . Stiu ca suna dura dar multi , prea multi traiesc in tot felul de chestiuni gnostice care nu au de a face cu Traditia curata a Bisericii . Nu mai vorbesc despre batjocorirea Tainei Cununiei care se dezleaga cam alandala .

    Stiu , or sa vina zelotii ortodoxiei sa imi tina predici sforaitoare din Seraphim Rose cu "corectitudinea" . Sincer sa fiu ii privesc cu mila . Nu-si dau seama ca ponegresc Sf.Parinti care au lasat mostenire o Traditie pe care au confiscat-o ,asa ca pe un bun de schimbat dupa chipul si asemanarea lor , alde fratii nostrii mari teologi care ne-au tratat ca pe sclavi mai mereu . Vorba sheea : sa n-ai incredere in ei nici cand fac daruri . Ca despre fratii tuicari nici nu ma incarc . Mandrie ? Poate , sora Iuliana . Insa nu m-a batut soarele atat de tare incat sa ma prefac ca nu vad .

    RăspundețiȘtergere
  6. Ioana ,

    Pe Dumnezeu il ai tot timpul ca sa vorbesti . Inclusiv prin intermediul Scripturii . Nu are a face una cu alta . Daca o sa intrebi un preot nu vad ce o sa poate sa-ti explice . O sa baguie asa incoerent in cazul in care nu are argumemnte concrete . Din ratiuni biseriecsti se intelege :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Iuliana ,

    "Canonul" are a face strict cu despatimirea . In nici un caz cu iertarea pacatelor . Pacatele se iarta la spovedanie . Altfel nu mai e Taina . Ce face aceasta ? Iarta 10 , 12 , 47 % ? Nu ma mira ca nu intelegi . Multi citesc si refuza sa gandeasca cu propria minte . Sau macar sa citeasca cum stateau lucrurile in Biserica primara si cum au evoluat . Mai ales in ce perioada lucrurile au luat-o pe "ulei" .

    RăspundețiȘtergere
  8. De vreme ce dvs le intelegeti atat de bine pe toate eu ma retrag. Nu am nimic de spus. Sa fiti binecuvantat, frate Maxim!

    RăspundețiȘtergere
  9. Te poti apropia necurat daca nu te-ai spovedit sincer, ascunzand cu buna stiinta vreun pacat si obtinand iertarea duhovnicului prin minciuna.

    RăspundețiȘtergere
  10. Iuliana ,

    Am observat de fiecare data acest gen de "retragere" strategica . Ma bucura discretia ta . Ceea ce nu ma bucura este faptul ca mi se pare mie ca prezenta clericalismului in spatiul Bisericii a afectat aceasta minima discernere a lucrurilor . Daca a zis nu stiu care parinte cu viata imbunatatita devine deja litera de lege . Daca preotul a zis ...gata ..trebuie sa acceptam fara nici o rezerva . In schimb marsam cu voiosie ori de cate ori este vorba despre o actiune a Patriarhului Daniel . Acolo nu ne mai comportam obedient . Il criticam de-i merg fulgii . Cand vine vorba despre Pr. Iustin sau Papacioc ...STOP...devine sacrilegiu orice critica . Trist .

    Normal ca daca nu te-ai spovedit sincer nu ti se iarta acele pacate . Insa noi nu am pus in discutie aceasta problema . Observa cum ocolesti subiectul incercand sa tragi de un fir de ata deja rupt . Nu caut sa-ti stric linistea sufleteasca . NU caut cearta de cuvinte . Pun niste probleme care se ascund sub pres .

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu m-aţi înţeles, frate! Pentru a nu greşi prefer să nu mai scriu despre această problemă, care nu este pentru nivelul meu duhovnicesc, mă depăşeşte. Prefer să las cuvântul altora, mai în măsură să înveţe. Articolul meu se referea la scăderile personale şi la neputinţa de a împlini cele poruncite de Domnul, chiar dacă am primit şi primesc Sfânta Împărtăşanie des. Cei interesaţi pot citi chiar pe net texte ale unor sfinţi pe tema adusă în discuţie de dumneavoastră. Spre exemplu :
    http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sf_nicodim_aghioritul-deasa_impartasire.htm

    RăspundețiȘtergere
  12. Sau:
    http://www.crestinortodox.ro/dreapta-credinta/69884-despre-deasa-impartasanie-parintele-gheorghe-calciu

    RăspundețiȘtergere
  13. Am citit ce scrie Sf. Nicodim Aghioritul si va multumesc, frate Maxim, ca mi-ati atras atentia. Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  14. Iuliana ,

    Nu ai de ce sa-mi multumesti . Aceasta anomalie trebuie sa inceteze . Incultura teologica trebuie sa faca loc unei generatii capabile de oameni care sa aseze lucrurile in matca lor fireasca . Impartasirea rara este un semi-pelagianism de toata frumusetea . Mai mult , preotii sunt exceptati sau nu ? Preotul se impartaseste la fiecare Sf.Liturghie ? Este intrebarea cheie . Altfel nu ma mira sa aud vreun zevzec care sa-mi spuna ca absolut toti preotii sunt de zeci de mii de ori mai curati decat mirenii . Cum iti scriam mai sus . Celricalismul e in floare . Acel clericalism absurd . Evident . Doamne ajuta !

    RăspundețiȘtergere
  15. Domnule Maxim, raspund eu in locul Iulianei. Cum poti face dumneata comparatie intre parinti ca Iustin Parvu sau arsenie papacioc, care impreuna insumeaza vreo 30 de ani de temnita politica, oameni care au suferit FIZIC si l-au marturisit pe Hristos sub cea mai crunta prigoana stalinista, cu patriarhul Daniel, omul pus patriarh de masonerie, omul ajuns episcop fara sa fi trait o zi ca calugar in manastire, omul care ii cearta pe cei care ies in strada ca sa protesteze contra pacatului sodomiei... In postarile dumitale se citeste o mare doza de orgoliu, probabil ca ai studii teologice dar iti lipseste ceva esential.... Ma opresc aici. Uite, ramai dumneata cu model precum patriarhul daniel, si noi ramanem cu parintii nostri puscariasi Iustin si Arsenie...
    Daniel Focsa

    RăspundețiȘtergere
  16. Anonim ,

    A raspunde in locul mi se pare straniu . De ce nu ati raspunde in numele dv. ? Doar e un dialog deschis oricarui om .

    Eu nu fac comparatii concuentiale . Nu cred in asa ceva .

    In ceea ce informatiile dv. legate de patriarhul Daniel :aveti vreo dovada ? Sau e o incercare de literatura SF ?

    Se pare ca dv. nu realizati ca nu traim intr-un stat teocratic .

    Ati auzit vreodata in istoria Bisericii de patriarhi ajunsi in aceasta functie din postura de laic ? Si nu aceasta ar fi problema . Ci roadele aestui om care sunt atat de vizibile incat numai un rau-voitor le poate ascunde sub pres .

    Nu stiu daca e orgoliu cat obisnuinta de a cleveti pe care o recunosc si de care marturisesc ca imi e tare greu sa ma vindec. In ceea ce priveste esentialul v-as recomanda sa realizati ca in afara functiei episcopatului nu exista Biserica . Aceasta mi se pare esential .

    Puteti ramane cu ce parinti vreti dv. La o minima comparatie cu Sf.Parinti ai Bisericii Una s-ar putea sa constatati ca Patriarhul Daniel chiar este in buna si curata Sf.Traditie spre deosebire de "elitele traditionaliste si conservatoare " din zilele noastre care nu inteleg ca nu poti face vreo legatura intre un cip si chipul lui Dumnezeu din om . Biserica nu este nationala oricat s-ar stradui discipolii celor de la 1930 sa ne convinga . Dar aceste esente TARI sunt insignifiante fata de lipsa de moderatie a celor care se cerd noii mantuitori ai unei ortodoxii sufocate de pan-slavism si speculatii majoritar athonite . Caci mai exista crestini precum Pr.Porfirie sau altii care inteleg crestinismul la un mod frumos . Acel mod care intelege ca istoria nu a stat niciodata pe loc , anchilozata la anul 1400 . Traim intr-un "timp" viu . Canoanele nu sunt vesnice . Au nevoie de oameni moderni care sa le inteleaga in spiritul lor .

    Martirii trebuie cinstiti . Fara indoiala . Ii stimez profund pe acesti oameni care au suferit enorm . Aceasta insa nu ma impiedica sa arunc in planul doi teologia Sf.Traditii facand concesii inculturii religioase nascute in mintea celor care ajung sa puna pe aceeasi treapta pe - spre ex. - Toma d'Aquino cu Seraphim Rose . De fapt , ce spun eu ? Il considera pe ultimul net superior primului . Evident acest gen de oameni nu l-au citit niciodata pe Toma Aquino . Caci din Augustin au citit doar ce le-a dat cu portia perioada comunista . Si astfel de oameni vorbesc de ecumenism . Cum poti vorbi de ecumenism daca nu cunosti cultura celuilalt . Asa din auzite ? Macar Pr. Cleopa avea o scuza . A trait in PLIN comunism . Sursele de informare erau minime . Pr. Staniloae intelegea sa faca teologie citindu-i - printre multi alti autori apuseni - pe Heidegger , Buber , Balthazar , Rahner ...Dovada este si pretuirea pe care o acordam teologiei sale dogmatice . E drept ca Sibiul a fost mereu un centru de excelenta .

    RăspundețiȘtergere
  17. Draga Iuliana,intru cu placere pe blogul tau si iti admir buna cuviinta. Sa nu te lasi impresionata de comentatori gen Maxim, care bantuie pe site-urile ortodocse,incercand sa deturneze atentia cititorului de la tema articolului catre propaganda lor ecumenista,papistase.Penrtu ei, cartile de credinta ortodocse sunt niste brosurele, traitori precum parintele Cleopa,Paisie Olaru,Arsenie Papacioc,Iustin Parvu etc,nu prezinta interes, n-au studii facute in poleitul occident. Probabil ii dispretuiesc si pe apostoli pentru lipsa lor de studii universitare.Personal observ ca fac o pregatire subtila a crestinilor caldicei pentru schimbarile pregatite de sanctitatea sa.Personal,intre un soarece de biblioteca si un traitor al credintei, il aleg pe ultimul.

    RăspundețiȘtergere
  18. Da, hotarat pe ultimul. M-a mahnit desconsiderarea Parintilor batrani, plini de har, care nu invata decat ceea ce le insufla Duhul Sfant cu rugaciune multa. Eu il respect si il am la mare evlavie pe Pr. Paisie Olaru, Cuvios cu viata sfanta. Imi pare rau pentru cei ce nu simt la fel. Trairea este mai presus de stiinta uscata. Pr. Staniloae insusi a mers la Cuviosul si a exclamat "Am vazut un isihast". Oricum ar fi, dispretul nu este rodnic. Mai bine sa culegem de la fiecare, dupa darul dat lui de Dumnezeu, si sa nu desconsideram pe nimeni. Cat despre fratele Maxim, ma rog sa fie de buna credinta. Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere