Sâmbătă[Rom. 1, 7-12; Mt. 5, 44-88]. „ Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.” Nimeni pe lume nu e lipsit de dragoste: oamenii îşi iubesc părinţii şi rudele, binefăcătorii şi ocrotitorii; dar simţământul dragostei faţă de părinţi, rudenii, binefăcători şi ocrotitori este firesc şi ia naştere de la sine în inimă şi de aceea Domnul nu pune mare preţ pe ea; dar adevărata dragoste creştinească se vădeşte prin dragostea de neprieteni. Dragostea noastră faţă de ceilalţi este datoare să rabde nu numai neplăcerile uşoare şi întâmplătoare, ci chiar necazurile şi prigoana, suferinţele şi lipsurile pricinuite nouă din vrăjmăşie. Suntem datori nu doar să-i binecuvântăm pe aceşti oameni, ci chiar să le facem bine şi să ne rugăm pentru ei. Cercetează-te pe tine însuţi: ai, oare astfel de simţăminte faţă de vrăjmşii tăi? Folosindu-te de acest îndreptar, judecă: ai, oare, dragostea creştinească, fără de care nu este mântuire?
Sf. Teofan Zăvorâtul – Tâlcuiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu