Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

vineri, 10 iulie 2009

Sf. Teofan Zăvorâtul – Tâlcuiri

Joi[Rom 15, 17-24; Mt. 12, 46 – 13, 3]. „Fiindcă cel ce va împlini voi Tatălui Meu Celui din ceruri, acela Îmi este frate şi soră şi mamă.” Domnul lasă să se înţeleagă că înrudirea duhovnicească, pe care El a venit s-o sădească şi să o sporească pe pământ, nu e totuna cu înrudirea trupească, deşi numele legăturilor de rudenie sunt aceleaşi pentru amândouă. Şi în înrudirea duhovnicească sunt taţi şi mame, cei ce dau naştere prin cuvântul adevărului sau prin binevestire, precum grăieşte Apostolul Pavel. Şi în înrudirea duhovnicească sunt fraţi şi surori, cei născuţi cu aceeaşi naştere duhovnicească şi care cresc în acelaşi duh. Legătura de rudenie e făcută aici prin lucrarea harului; dar aceasta nu e o lucrare din afară, de suprafaţă, ci e la fel de profundă şi de vitală ca şi cea trupească, numai că are loc în alt tărâm – mai înalt şi mai însemnat. Tocmai de aceea are precădere asupra înrudirii trupeşti şi, atunci când nevoia o cere, o aduce pe aceasta jertfă intereselor sale duhovniceşti, fără părere de rău, cu deplina încredinţare că această jertfă este plăcută lui Dumnezeu şi ceruta de către El.

Vineri[ Rom. 16, 1-16; Mt. 13, 4-9]. Pilda despre semănător zugrăveşte diferitele atitudini ale sufleteşti faţă de cuvântul lui Dumnezeu. Pe primul loc stau cele care nu iau aminte la el. Ascultă, dar cele auzite nu intră în suflet, ci se aştern pe deasupra lui, ca sămânţa în drum. Cuvântul nu are loc în aceste suflete, pentru că ele au alt fel de a gândi, alte reguli, alte gusturi. De aceea, el piere degrabă din amintirea lor, este uitat ca şi cum n-ar fi fost auzit niciodată. În al doilea rând, sunt cei care ascultă cuvântul cu plăcere şi îl primesc cu grăbire, dar nu vor să poarte nici un fel de osteneli pentru a-l împlini. Ca atare, atâta timp cât nu se cere nicio jertfă, ei se desfătează de cuvântul lui Dumnezeu şi mai ales de făgăduinţele cuprinse în el; dar îndată ce apare trebuinţa de a jertfi ceva pentru a rămâne credincioşi acestui cuvânt, se leapădă şi de cuvânt, şi de făgăduinţele lui spre a-şi păstra cele de care sunt legaţi. În al treilea rând, sunt cei care primesc cuvântul şi încep să trăiască după îndreptarul lui, dar apoi se lasă prea mult în voia grijilor şi întristărilor acestui veac, grijilor pământeşti care înăbuşă toate bunele începuturi ce luaseră fiinţă sub înrâurirea cuvântului lui Dumnezeu. În al patrulea rând, sunt cei care primesc cuvântul cu credinţă deplină şi se hotărăsc să trăiască după cerinţele lui, gata de orice jertfă şi osteneală, şi nu îngăduie inimii lor să se lege de nimic din cele pământeşti. Să şadă fiecare şi să cugete în care stare se află.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu