Din Sinaxar
Fericitul Tit se trăgea din neamul lui Min, împăratul Cretei, precum grăieşte legiuitorul Zinas, care a scris viaţa lui, şi de care pomeneşte fericitul Apostol Pavel. Acest fericit Tit, încă din copilărie, a arătat multă nevoinţă spre învăţătura cea lăudată a elinilor. Fiind el de 20 de ani, a auzit un glas ce-i venea de sus, care zicea: "Tit, trebuie să ieşi din cele de aici, să-ţi mântuieşti sufletul, că nu-ţi va folosi învăţătura aceasta". După un an de la aceasta arătare i s-a poruncit prin vedenie, ca să citească cărţile evreilor. Şi luând cartea proorocului Isaia a citit acestea: "Înnoiţi-vă către mine ostroave multe; Israel se mântuieşte de la Domnul cu mântuire veşnică".
Între timp antipatul Cretei, care era unchi al Sfântului Tit, auzind de mântuitoarea Naştere a Domnului Hristos şi de minunile ce a făcut în Ierusalim şi într-alte locuri, a trimis pe Tit la Ierusalim, căci era iscusit a auzi şi a spune şi a povesti cele ce auzea. Deci mergând el acolo, şi văzând şi închinându-se Stăpânului Hristos, a rămas în Ierusalim unde a văzut minunile lui Hristos, dar a văzut şi mântuitoarele Lui Patimi, îngroparea şi Învierea şi dumnezeiasca Sa înălţare; apoi Pogorârea Preasfântului Duh asupra Sfinţilor Apostoli. Şi crezând el s-a numărat cu cei 120 şi cu cei 3000 ce au crezut în Domnul prin învăţătura Apostolului Petru.
Dupa aceea a fost hirotonit şi trimis cu Pavel să înveţe şi să hirotonească pe cei ce i-ar socoti Pavel a fi iscusiţi. Şi s-a dus cu dânsul la Antiohia şi la Seleucia, la Cipru, la Salamina şi la Pafos şi de acolo la Perga Pamfiliei şi la Antiohia Pisidiei şi la Iconia, la casa lui Onisifor; apoi la Listra şi la Derbe, propovăduind pretutindeni cuvântul lui Dumnezeu cu Apostolul Pavel. Deci întâmplându-se a fi stăpân în Creta doi ani Rustil, cumnatul lui Tit, după sora, au mers acolo Pavel şi Tit, unde şi biserică au zidit. Dupa aceea ieşind din Creta s-au dus în Asia şi de acolo cu Pavel la Roma, unde a rămas Tit pâna ce Pavel a fost omorât de Neron, şi de unde s-a întors în Creta. Aici hirotonind episcopi şi preoţi şi strălucind apostoleşte, a răposat în Domnul.
Din Epistola Sf. Ap. Pavel
« Lui Tit, adevăratul fiu după credinţa cea de obşte: Har, milă şi pace, de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit: De este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioşi, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultători. Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât, ci iubitor de străini, iubitor de bine, înţelept, drept, cuvios, cumpătat, ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca să fie destoinic şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici.
Pentru că mulţi sunt răzvrătiţi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea împrejur, cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care răzvrătesc case întregi, învăţând, pentru câştig urât, cele ce nu se cuvin. Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe. Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă, şi să nu dea ascultare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, care se întorc de la adevăr. Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul. Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc, urâcioşi fiind, nesupuşi, şi la orice lucru bun, netrebnici. »(Tit 1, 4-15)
Surse : http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august25.htm
http://www.bibliaortodoxa.ro/noul-testament/80/Tit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu