Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

duminică, 9 august 2009

Sfântul Teofan Zăvorâtul – "Trebuie păstrată căldura dintâi a credinţei şi nădejdii"

Duminica a noua după Cincizecime

[I Cor.3, 9-17, Mt. 14, 22-34] Sfântul Apostol Petru, cu îngăduinţa Domnului, coboară din corabie şi merge pe apă ; apoi, se lasă biruit de imboldurile fricii şi începe să se scufunde. Faptul că s-a hotărât să facă un lucru atât de neobişnuit nu este vrednic de mustrare, altminteri Domnul nu i-ar fi îngăduit ; mustrare merită faptul că nu şi-a păstrat starea sufletească dintâi. Pe Apostol îl umpluse o nădejde în Domnul plină de însufleţire, întemeiată pe credinţa că El poate orice şi asta i-a dat curajul să înfrunte valurile. A făcut câţiva paşi pe această cale nouă : ar fi trebuit să se întărească în nădejde, având în vedere pe Domnul, Care era aproape, şi faptul că deja mersese pe apă prin puterea Lui ; el însă s-a lăsat prada cugetărilor omeneşti : « Vântul este puternic, valurile sunt mari, apa n-are statornicie », iar aceasta l-a zdruncinat, slăbind în el tăria credinţei şi a nădejdii. Din această pricină a scăpat din mâna Domnului şi, rămânând supus lucrării legilor firii, a început sa se scufunde. Domnul l-a dojenit : « Puţin credinciosule ! pentru ce te-ai îndoit ? », arătând pricina primejdiei. Iată o lecţie pentru toţi cei ce întreprind vreun lucru mic sau mare, cu scopul arătat de a plăcea Domnului. Trebuie păstrată căldura dintâi a credinţei şi nădejdii, din care se naşte o mare virtute : stăruinţa în fapta bună, care slujeşte de temelie a vieţii plăcute lui Dumnezeu. Atâta vreme cât această stare se păstrează, însufleţirea de a purta ostenelile căii pe care ai păşit, nu piere, şi piedicile, oricât de mari ar fi, trec nebăgate în seamă. Atunci când ea slăbeşte însă, sufletul omului se umple îndată de închipuiri privitoare la mijloacele omeneşti de păstrare a vieţii şi de ducere la bun sfârşit a treburilor începute ; şi întrucât acestea se arată întotdeauna neputincioase, în sufletul lor se strecoară frica : « Ce o să fie ? » ; de aici se naşte şovăiala : « Să mai continuu ? », şi în cele din urmă părăsirea deplină a lucrării cu pricina. Trebuie făcut aşa : ţine-te de ce ai început, goneşte gândurile care te tulbură şi îndrăzneşte întru Domnul, Care este aproape.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu