Sfânta Eufrosina, prinţesă de Suzdal, s-a născut în anul 1212. La Sf. Botez i s-a dat numele de Theodulia şi era fiica mai mare a Sf. Martir Mihail, Marele-Prinţ al Cernigovului(20 septembrie). Prinţul Mihail şi soţia lui Theofania nu aveau copii şi deseori vizitau Lavra Peşterilor de la Kiev, unde se rugau Domnului să le dea copii. Prinţesa Eufrosina a fost primul lor copil, trimis de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunile lor. De trei ori li s-a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi le-a spus că rugăciunile le-au fost auzite şi Domnul le va dărui o fiică.
Theodulia a fost crescută într-o credinţă şi o evlavie adâncă. Educatul boier Theodor(20 septembrie) a avut o puternică influenţă în creşterea ei.
Neasemuita frumuseţe şi educaţia prinţesei i-a atras pe mulţi.
Neasemuita frumuseţe şi educaţia prinţesei i-a atras pe mulţi.
Prinţesa a fost logodită cu Prinţul Teodor(5 iunie), un frate al Sf. Alexandru Nevski, dar el a murit chiar în ziua nunţii. Prinţesa Theodulia s-a retras la mănăstirea de maici din Suzdal, cu hramul Brâul Maicii Domnului( !), unde a fost tunsă în monahism cu numele de Eufrosina, în cinstea Sfintei Eufrosina din Alexandria. Încă tânără, monahia Eufrosina îşi împlinea nevoinţele monahale cu un zel uimitor şi le-a întrecut cu mult pe celelalte vieţuitoare ale mănăstirii în tăria voinţei, vederea duhovnicească şi asceză. Domnul însuşi i se arăta nevoitoarei monahii, poruncindu-i să aibă trezvie şi râvnă. Sf. Eufrosina, până la sfârşitul vieţii ei, a ţinut poruncile Mântuitorului şi a biruit în nenumărate ispite.
Extraordinara viaţă ascetică a Sf. Eufrosina a devenit cunoscută în Suzdal şi în împrejurimi. Mulţime de oameni vizita mănăstirea ca să asculte învăţăturile ei despre dragoste, rugăciune, ascultare şi smerenie.
Deseori, după asemenea sfaturi, mulţi luau schima monahală şi începeau să-I slujească Domnului cu mai multă râvnă . Însăşi stareţa mănăstirii a recurs la sfaturile Sf. Eufrosina. La îndemnul ei, obştea mănăstirii s-a împărţit în două: fecioarele şi văduvele. Împărţirea a ajutat sporirea duhovnicească şi întărirea surorilor mănăstirii în curăţie. După moartea stareţei, Sf. Eufrosina a devenit egumena mănăstirii.
Domnul i-a descoperit sfintei stareţe martiriul tatălui ei şi, de asemenea, invazia tătarilor mongoli în Rusia. În anul 1238, mari hoarde de tătari mongoli au năvălit într-adevăr în pământurile ruseşti. Distrugând totul în cale, au ajuns la Suzdal, iar oraşul a fost complet devastat şi ars de ei. Doar mănăstirea Sf. Eufrosina a fost cruţată, prin rugăciunile ei.
Sf. Eufrosina a adormit întru Domnul la 25 septembrie 1250. La mormântul ei, credincioşii au fost vindecaţi de multe boli. Pe 18 septembrie 1698, cu binecuvântarea Partiarhului Adrian, Mitropolitul Ilarion de Suzdal a canonizat-o pe monahia Eufrosina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu