Ca niciodată, fără a vrea să vă mâhnesc, iubiţi cititori, parcă m-am întors cu traista goală de la Sfântul Dimitrie ! Motive obiective sunt, dar nimic din ceea ce izbucneşte în exterior nu vine din altă direcţie decât din interior.
De unde această impresie puternică de sărăcie? Dintr-o inimă rece, în care râvna a scăzut drastic, în raport cu anii de început, în care ajuta Domnul şi făcea belşug de har să curgă peste de curând regăsitul său fiu, adică eu. Iată-mă abia reuşind să fac abstracţie de vacarmul continuu şi de foiala pelerinilor neliniştiţi, în căutarea unei cărări spre intrarea în biserică sau spre podiumul cu racla Sf. Dimitrie şi a iubiţilor săi fraţi, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nazians şi Sf. Grigorie de Nyssa, aceasta, desigur, în plină Sfântă Liturghie, dar...în fiecare an a fost aşa. Acum de ce n-am putut să nu observ şi să nu-mi pese ? Din lipsă de participare cu trup şi suflet la slujbă. De ce mă preocupa absenţa unor arhierei cu care mă obişnuisem de la hramurile anilor trecuţi ? De ce mi-a lipsit rostirea psalmilor Infricoşatei Judecăţi de către Î. P. S. Teodosie ? De ce mă urmărea amintirea P. F. Teoctist ? Glasul său ? Felul în care se adresa poporului dreptcredincioşilor ? De ce nu îmi mişca inima corul care a dat răspunsurile la Sfânta Liturghie ? De ce politicienii care erau, practic, etalaţi, pe scena din stânga, îmi dădeau impresia că făceau notă discordantă cu momentul ? De ce păreau două lumi diferite, cea de sus, de pe Sfântul Altar de afară, şi cea de jos ? Unde s-a risipit comuniunea care se năştea vie, cu puterea Duhului Sfânt, între credincioşii, ierarhii şi slujitorii adunaţi pe Dealul Patriarhiei altădată ? Se vede că eu sunt de vină, relatarea suferind ori de nostalgie, ori de uscăciunea sufletească. Domnul să mă ierte pentru puţina mea trăire şi multa mea cârtire de azi ! Şi pentru că n-am ales tăcerea.
Sfinte Părinte Dimitrie, roagă-te Domnului să ne izbăvească de uscăciune şi să ude iar din belşug secătuitele noastre inimi !
Draga Iuliana, asemenea momente traim din cand in cand, si nu intamplator. Toate au un rost. Toate-s din mila Domnului. Raspunsul il primim in inima cand nu mai punem chinuitoarea intrebare "DE CE". Dar tu stii toate astea, iarta-ma ca ti le spun. O imbratisare e destul, n-ai nevoie de cuvintele mele goale de simtire.
RăspundețiȘtergereIti multumesc foarte mult pentru intelegere. Ma tot gandesc ca nu trebuia sa postez aceste impresii, dar acum e cam tarziu. Domnul da toate, si ravna, cand stie El, si lipsa de ravna, pedagogic. Ma bucur pentru cei ce au trait din plin momentul intalnirii cu Domnul prin Sfintii Sai. Totul trece, cum scrie Sf. Teofan. Va trece si aceasta perioada a calatoriei mele prin lume si nu e cazul sa ma pierd cu firea. O imbratisare recunoscatoare de la mine, cu drag!
RăspundețiȘtergerehttp://prgabriel.wordpress.com/2009/10/26/ziua-sfantului-dimitrie-izvoratorul-de-mir-la-catedrala-patriarhala-imagini/#comments
RăspundețiȘtergereimpresii de la sarbatoarea sfantului
Ba da Iuliana, trebuie spuse.
RăspundețiȘtergereSănătatea spirituală a poporului e afectată grav, un cerc vicios, de la sărăcie, carenţe social- morale,politică perversă etc...iată oglinda societăţii româneşti şi mi-e greu să alătur şi calitatea de ortodoxe.
Îmbrînceala şi toată rîvna pe dos, că doar nu poate să-i fie plăcută lui Dumnezeu atîta lipsă de dragoste pentru aproapele/fratele tău ca să ajungi să-l nesocoteşti şi să-l calci în picioare, arată cum trec cuvintele rugăciunii pe lîngă noi, ce să mai spui de continuarea sau de ,,liturghia de după liturghie". E jalnic!
Mă bucur de atitudinea şi problematizarea morală din cele scrise de tine!
Intuiesc eu ca ati fost acolo, dupa ton. Corina, va doresc seninatate, din tot sufletul. Sta in puterea Domnului sa indrepte lucrurile. Stricand si asezarea noastra interioara nu-i ajutam pe cei de langa noi sa aiba pace. Mai bine ar fi fost sa ma rog, decat sa observ critic, dar n-am fost in stare.
RăspundețiȘtergereMulţumesc frumos de sfat şi urarea de suflet. Chiar aşa, ce ne mai văicărim...
RăspundețiȘtergereDoamne ajută.