După experienţa lovirii de zidurile tuturor intereselor străine de duhul dragostei creştine, grupul pelerinilor români în Ţara Sfântă a hotărât fără ezitare ca Slujba Învierii să o trăiască la Aşezământul Românesc, nu în Biserica Sfântului Mormânt, unde ne puteau aştepta surprize neplăcute şi nedorite pentru cea mai sfântă noapte a anului 2010. Denia celor 12 Evanghelii ne adusese deja bucuria de a pătrunde în acest spaţiu românesc binecuvântat din Ierusalim. Cunoşteam locul şi pe Părintele David, întâlnit la porţile Mănăstirii Sfântului Sava, unde femeile sunt oprite să pătrundă, dar unde sunt întâmpinate şi mângâiate de către un ieromonah ştiutor de limba română sau rusă sau greacă, după împrejurare. Paranteza aceasta o închid spre a reveni la Noaptea Paştelui, la Ziua Învierii, a cărei sfântă lumină ne-a surprins în curtea Aşezământului ctitorit de Cuviosul Ilarion Argatu în Ierusalim. Am găsit biserica şi curtea plină de credincioşi români, pelerini ca şi noi sau oameni angajaţi în diverse posturi în Israel, veniţi să se bucure împreună de Invierea Domnului şi să uite pentru ceva timp dorul de casă. Soborul de preoţi slujitori abia încăpea în Sfântul Altar al bisericii care fremăta de aşteptare.
Superiorul Aşezămintelor Româneşti din Ţara Sfântă, Arhimandritul Ieronim, a condus Sfânta Liturghie, impresionând prin frumuseţea glasului şi blândeţea privirii părinteşti. La strană, tineri absolvenţi ai Teologiei din Bucureşti, alături de călugări, dintre care unul ne însoţise în Egipt, la « Sfânta Ecaterina ». Cel mai tânăr pelerin, Arsenie, un puşti de 5 ani din Sibiu, aflat a doua sau a treia oară aici, pentru că este bolnav şi nădejdea vindecării şi-a pus-o la Domnul, uimeşte pe toţi monahii şi credincioşii din biserică prin închinăciunile, metaniile şi gesturile sale de evlavie. Micuţul trăieşte cu intensitate toate slujbele, stă în strană cu părinţii, ia binecuvântare de la fiecare preot întâlnit – a primit-o şi pe cea a Patriarhului Ierusalimului, de care s-a apropiat cu nevinovăţia pruncului îngeresc -, este binecunoscut la Sfântul Mormânt şi iubit de toţi ! Arsenie primeşte Sfânta Euharistie tămăduitoare cât mai des cu putinţă. Mioara, mama lui, pe care o aşteaptă acasă, în ţară, încă cinci copii, spune că el vede lucruri duhovniceşti de noi nebănuite şi nu mă îndoiesc de adevărul spuselor ei. Soseşte momentul Sfintei Liturghii. Întreaga comunitate este impregnată de harul ce se pogoară în aceste momente liturgice unice. Cântă nu numai cu glasuri pătrunse de emoţie, ci şi cu inimile străpunse de bucurie. Nu mai simţim oboseala, nu mai trăim pe pământ. Domnul ni se împarte, se uneşte cu noi şi ne uneşte, îmbrăţişându-ne şi deschizandu-ne braţele să ne cuprindem unii pe alţii. Maica Domnului ne vegheză din icoana care ne aminteşte că suntem români şi legaţi intim cu neamul. Strigăm din toate puterile răspunsul la bunavestire : Hristos a înviat ! Adevărat a înviat !
De altfel, toate aceste zile am cântat pe unde am fost tot ceea ce am ştiut din cântările bisericii, făcându-ne simţită prezenţa ca români şi creştini în Israel, în Egipt şi în Palestina.
Luăm Sfântul Paşte pregătit de măicuţele românce pentru credincioşi, ducem şi acasă, aşa ca toţi să luăm parte la aceeaşi bucurie. Sentimentul comuniunii nu poate fi explicat, doar trăit. Câtă bucurie să auzi graiul românesc, să auzi cuvântul dumnezeiesc în limba română ! Tot răul a fost uitat. Ieşim din Sfânta Biserică. Încă întuneric afară, nu este nici 5 dimineaţa, dar avem inimi luminate. Româncele din Ierusalim împart de mâncare ; o agapă sui generis, la lumina lunii şi a Învierii. Gustăm din cozonac şi ciocnim ouă roşii, bem puţin vin şi mâncăm peşte ; totul este atât de binecuvântat. Am rămâne acolo, dar urmează să fim luaţi cu autocarul şi duşi la Nazaret, locul Casei Maicii Domnului. Nu avem timp de dormit, nici nu ne este somn. Bucuria a alungat somnul şi a biruit oboseala. Din ceea ce am primit, dăm şi celor care, lipsiţi de experienţă, au rămas la hotel să recupereze nopţile extenuante din timpul pelerinajului nostru. Pentru fiecare va veni vremea apropierii temeinice şi definitive de Hristos, a cărui chemare n-au înţeles-o pe deplin acum. Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dat să ajungem aceste ceasuri dumnezeieşti, rugându-l să le dea tuturor celor care îl roagă cu stăruinţă şi evlavie, bucurii duhovniceşti.
« Hristos a înviat din morţi!
O, dumnezeiescul, o iubitul, o preadulcele Tău glas
Căci cu noi Te-ai făgăduit să fii cu adevărat,
Până la sfârşitul veacului, Hristoase!
Pe care întărire de nădejde, credincioşii avându-l,
Ne bucuram.
Hristos a înviat din morţi!
O, Paştile cele mari şi preasfintite, Hristoase
O, înţelepciunea lui Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea,
Dă-ne nouă mai adevărat să ne împărtăşim cu Tine,
In Ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale.
Hristos a înviat din morţi! »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu