Eroismul nu mai este la modă!

Şoim Român

http://www.youtube.com/watch?v=inM9hsldyXQ&feature=player_embedded#!

Eroismul nu mai este la modă. Poate unora vă sună cinic sau neadevărat. Însă este atât de uşor demonstrabilă teza aceasta, numai privind lucid împrejurul nostru. Unde mai vezi pe cineva gata să moară în numele unei cauze, pe altarul vreunei idei? Unde mai afli oameni care să pună mai presus de orice onoarea? Oare mai sunt mulţi care să înţeleagă onoarea aşa cum o înţelegeau înaintaşii noştri, care plecau să înfrunte pe front inamicii patriei şi nici nu le trecea prin minte să-şi cruţe viaţa prin subterfugii sau laşităţi?

„În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut”, scria cândva Eminescu, nebănuind că istoria naţională îi va dezminţi pesimismul, urmând să se nască imensul elan de jertfă în sprijinul unităţii naţionale din Primul Război Mondial. Ridicoli sunt cei ce îşi bat joc de eroi şi de neam, strâmbând europeneşte din nas când aud de „miturile” naţionale. Ridicoli şi jalnici sunt cei care  cred că în individualismul lor egoist au descoperit emanciparea omului. Habar nu au ei că asistă cu oarbă îngâmfare la descompunerea omului, la „pigmeizarea” lui. Fără conştientizarea nevoii de  reală demnitate omenească, însemnând curajul de a lupta şi a muri pentru adevăr, pentru „cruce şi neam”, omul nu este decât un monstru de egoiste satisfacţii în campanii personale pentru cauze pieritoare.

Se apropie marele praznic al Înălţării Domnului, împreună cu acesta sărbătorindu-se Ziua Eroilor neamului, care şi-au vărsat sângele ca apa vieţii veşnice pentru cei de un sânge cu ei. Să nu spuneţi că numai un comunist tarat poate simţi nevoia şi chiar datoria de a-şi aminti cu respect şi recunoştinţă de cei la a căror înălţime morală şi duhovnicească noi nu prea mai avem şanse să ajungem. Excesele demagogiei comuniste nu trebuie să impieteze asupra dreptei judecăţi care ne îndeamnă să recunoaştem ceea ce şi lui Dumnezeu îi place: jertfa!

Vă întrebaţi, desigur, ce rost are să vă amintesc,amintindu-mi întâi mie, că se apropie Ziua Eroilor. Are! Suntem părinţi şi educatori, în familie sau în hulita(cam pe drept) şcoală românească. Suntem potenţiale persoane la care câteva perechi de ochi privesc sigur, încercând să descopere ce este bun, frumos şi adevărat în lume de la noi. Avem o datorie. Onoarea ne obligă să-i cinstim pe înaintaşii noştri eroi vorbindu-le copiilor şi tinerilor despre ei. Să  nu râdem sau să nu primim ironiile inconştiente ale acestora, ci să le demonstrăm că greşesc  batjocorind sau ignorând eroismul neamului. A fi erou nu înseamnă a face faţă unei bande de bătăuşi, a îndrăzni să vorbeşti vulgar, să faci gesturi deocheate şi uneori obscene în prezenţa celor din grupul tău, a te răzvrăti împotriva autorităţii paterne sau oricărui tip de autoritate doar pentru a-ţi afirma „personalitatea”. Eroismul nu este obrăznicie, nu este nici teribilism, nici infracţionalitate. Să-i învăţăm până nu este prea târziu ce înseamnă să înveţi să mori pentru un ideal, să mori zâmbind, să mori cântând de biruinţă. În Împărăţia lui Dumnezeu eroii neamurilor creştine sunt în rândul martirilor şi mucenicilor, gustând bucuria vieţii veşnice în schimbul vieţii trecătoare la care au renunţat de bună voie. Părintele Nicolae de la Rohia scria undeva că Dumnezeu este un gentleman(aproximez, desigur!), or trăsătura distinctivă a gentlemanului este  tocmai onoarea. Nu poţi să fii creştin şi să nu preţuieşti onoarea în cei ce au întrupat-o până la sacrificiul suprem.

Aceste scurte şi sărace consideraţii mi-au fost deşteptate de un documentar, semnalat de cineva pe un blog, documentar pe care vă invit să-l vedeţi şi poate, să-l arătaţi şi copiilor dumneavoastră, de acasă sau de la şcoală. Dumnezeu să primească!

Linkul:

http://filmeromania.blogspot.com/2010/04/in-memoria-veteranilor-primului-razboi.html

Foto:

www.radicalonline.info/.../

http://deasupranorilor.wordpress.com/2008/11/06/o-mica-excursie-virtuala-in-sinaia/
P.S. Ale cui or fi oare fotografiile de mai jos?