„Iată durerea mare şi alarmarea noastră pentru care strigăm prin această întâmpinare, nu numai în numele Mănăstirii noastre, ci în numele întregii Biserici şi al întregului popor drept credincios din care ne tragem şi în care ne avem împrăştiaţi fraţii, părinţii, moşii şi strămoşii. Deşi suntem numai mădulare, dar alcătuim un corp cu Biserica – Trupul mistic al lui Hristos – şi nu putem sta nepăsători când membrele superioare, capul văzut, adică membrii Sfântului Sinod, nu slujesc numai capului – Hristos Domnul, ci slujesc la doi domni. De ce această duplicitate, de ce această aservire prin care aţi târât întreaga Biserică într-o atitudine de compromis, dându-i caracterul de „căldicea” înaintea Domnului? Veţi încerca poate să ziceţi că aţi căutat să vâsliţi cu vetrela[pânza]prudenţei, uzând de zicala „până treci puntea, mai dai mâna şi cu necuratul!” Nu merge în ale credinţei, ci mai bine să dăm mâna cu moartea pentru Hristos. În această privinţă spune Domnul că nu a venit să aducă pace, ci sabie pe pământ, adică întru mărturisirea Lui să despartă pe părinţi de copii[…] Prudenţa în aceste situaţii, duplicitatea este egală cu frica şi frica este păcat, ea năimeşte pe păstori şi-i face să fugă cu conştiinţa dintre oi. Pactul cu lupii aduce risipirea oilor.
Sau poate…nu vreţi să cedaţi scaunul, „ca să nu-l ia unul ca Valeriu Zaharia sau altul, căci atunci Biserica s-ar duce de râpă!” Nu vă temeţi de aceasta, căci Biserica este a lui Hristos şi „nici porţile iadului nu o vor birui” Ar avea Dumnezeu grijă şi, decât această stare de „căldicel” , e preferabilă cea rece, căci abia se simte mai tare tăişul sabiei celor fierbinţi pentru Hristos. Atunci, nu cuvântul, ci sângele jertfei va preface toată Biserica fierbinte.[…] decât să dea Biserica sinodali, preoţi şi credincioşi aserviţi împuterniciţilor, inspectorilor, demnitarilor atei şi altor vrăjmaşi ai lui Dumnezeu din stat, mai bine lăsaţi să dea mucenici. Biserica şi liturghia se înalţă pe oase de mucenici, nu pe conştiinţe de creştini compromişi.”(Din "Memoriul adresat membrilor Sinodului BOR" în ianuarie, 1955)
Sau poate…nu vreţi să cedaţi scaunul, „ca să nu-l ia unul ca Valeriu Zaharia sau altul, căci atunci Biserica s-ar duce de râpă!” Nu vă temeţi de aceasta, căci Biserica este a lui Hristos şi „nici porţile iadului nu o vor birui” Ar avea Dumnezeu grijă şi, decât această stare de „căldicel” , e preferabilă cea rece, căci abia se simte mai tare tăişul sabiei celor fierbinţi pentru Hristos. Atunci, nu cuvântul, ci sângele jertfei va preface toată Biserica fierbinte.[…] decât să dea Biserica sinodali, preoţi şi credincioşi aserviţi împuterniciţilor, inspectorilor, demnitarilor atei şi altor vrăjmaşi ai lui Dumnezeu din stat, mai bine lăsaţi să dea mucenici. Biserica şi liturghia se înalţă pe oase de mucenici, nu pe conştiinţe de creştini compromişi.”(Din "Memoriul adresat membrilor Sinodului BOR" în ianuarie, 1955)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu