Autorul

Părintele Alexander Schmemann (1921-1983) este de origine estoniană, dar a trăit şi a studiat în Franţa (teologia la Institutul „Sf. Serghie” şi literele la Universitatea Sorbona din Paris). Este hirotonit preot în 1946; predă Istoria Bisericii Universale la institutul amintit. Obţine titlul de Doctor în Teologie în 1959. Se stabileşte în America din 1951, devenind un mărturisitor al ortodoxiei recunoscut. Ţine prelegeri în centrele universitare americane şi publică opere teologice traduse în douăsprezece limbi („Taine şi ortodoxie”; „Introducere în teologia Liturgică”; „Pentru viaţa lumii”; „Din apă şi din Duh”; „Euharistia”; „Liturghie şi Tradiţie”).
Volumul intitulat „Postul cel Mare”, apărut în 1974 la Paris, reprezintă o lucrare de referinţă în domeniu. Deşi o numeşte cu modestie „o sumară tâlcuire a Postului Paştelui”1, lucrarea are o contribuţie însemnată la clarificarea semnificaţiilor majore ale acestuia. Autorul îşi propune să readucă în atenţia lumii creştine sensul uitat al postului şi rolul său capital în viaţa duhovnicească. Îngustarea sensului până la înţelegerea lui ca abţinerea de la anumite mâncăruri sau distracţii, urmată de spovedanie şi dezlegare pentru Împărtăşanie îl afectează grav pe creştinul contemporan, care nu mai receptează corect chemarea Bisericii la un „lung şi susţinut efort duhovnicesc”2, deşi e prima lui datorie să înţeleagă învăţătura Bisericii Ortodoxe.
Pentru Schmemann, Postul Paştelui este o adevărată şcoală a pocăinţei spre redescoperirea modului ortodox de a fi direct de la sursă. Studiul său se bazează pe cult, pe slujbele din perioada Postului, fiind structurat în funcţie de ciclul liturgic anual. Autorul propune viziunea Postului ca o călătorie, precedată de o perioadă de pregătire de cinci săptămâni şi încheiată de evenimentul Învierii pascale. Apoi situează Postul în contextul lumii contemporane, atât de neprielnică ascezei; îşi încheie cartea cu un capitol consacrat problematicii complexe a Sfintei Euharistii, la fel de fals înţeleasă ca şi Postul.