"Cheia mântuirii noastre este Taina Sfintei Spovedanii. Taina Sfintei Spovedanii face parte din cele şapte Sfinte Taine ale bisericii noastre creştin-ortodoxe. Fără această Taină, nu există mântuire. Putem să facem toate nevoinţele, post, rugăciune, privegheri, milostenie, jertfire, dar fără această spovedanie nu se poate. Care a fost rugăciunea cea mai scurtă pentru iertarea păcatelor? Rugăciunea tâlharului de pe cruce: "Pomeneşte-mă, Doamne, şi pe mine întru Împărăţia Ta". Dar prin cine se leagă, prin cine se dezleagă creştinul în această Taină? Se leagă şi se dezleagă prin Taina Preoţiei. Ii auzi pe sectarii Bisericii noastre creştine spunând: "Ne spovedim unul la altul şi n-avem nevoie de Harul lui Dumnezeu". Deci ce mai este important în Taina Spovedaniei, în Taina preoţiei? Harul lui Dumnezeu. Cu el legăm, cu el dezlegăm. Preotul nu este decât o unealtă prin care lucrează Harul lui Dumnezeu care nu se amestecă cu păcatele preotului. Păcatele preotului, îşi va da el seama singur de ele, dar harul lui Dumnezeu lucrează independent de virtuţile sale, de viaţa lui. De aceea este greşeală când spun unii dintre creştini că "Mă duc la părintele cutare să mă dezlege, să-mi fac spovedania".
Este adevarat, fiecare se duce la un medic mai bun, dar ca putere harică şi la părintele dintr-un sat oarecare şi la părintele de la mănăstirea nu ştiu care din România noastră este aceeaşi lucrare a Harului. Si sigur, foarte mulţi necredincioşi care refuză Taina aceasta a Spovedaniei, spun: "Nu-i nevoie, lasă că mai am timp pentru că sunt tânar şi pot să mă spovedesc, să mă pocăiesc la bătrâneţe. "Lasă mamă, du-te dumneata că eşti bătrâna de-acuma, eu mai am timp". Se poate întâmpla, ferească Dumnezeu!, vreun accident, o paralizie, o pierdere de vedere. Nu mai poţi face o metanie, o închinăciune şi spui: "Vai, că mă dor şalele, vai, că trebuie să mă odihnesc" şi aşa vrăjmaşul ne împiedică şi ne întârzie mântuirea noastră şi plecam nepregătiţi dincolo. Când eşti tânăr, când eşti copil, părinţii spun: "Da' lasă copilul, trebuie să-şi trăiăscă viaţa de acum înainte şi are timp mai târziu să facă treaba asta". Dă o boală peste săracul copilaş, dă o leucemie, dă un necaz greu şi nu mai poate să facă pe urma nici un act de pocăinţă. Paralizează, amuţe şte, nu mai poate scrie (cel puţin să dea în scris un păcat pe hârtie), şi în felul acesta vrăjmaşul diavol îl tot întârzie de a săvârşi pocăinţa. Trebuie să avem mare grija cu copiii noştri care trebuie duşi la biserică să deprindă Taina Pocăinţei.
Atunci copilul va fi şi ascultător în casă, sincer şi oarecum îndreptăţit să ţină de sufletul şi viaţa părinţilor. In viata de familie nimic nu face mai bine comuniunea decât în Taina aceasta a Spovedaniei. Soţul se cunoaste cu soţia din Taina Spovedaniei, soţia îşi cunoaşte soţul din Taina Spovedaniei, copiii îşi cunosc părinţii din Taina Spovedaniei, iar preotul care este unitatea tuturor, în Harul lui Dumnezeu, aduce pacea şi linistea casei datorita acestei curăţenii sufleteşti, unde tronează Hristos şi unde se însuşesc devotamentul, dragostea şi sinceritatea. O familie se menţine prin dragoste, prin sinceritate şi prin devotamentul pe care îl are unul faţă de celălalt. [...]
Canoanele sunt canoane. Pai, dacă-i dai omului astăzi douăzeci de metanii, imediat spune: "Vai de mine, dar cum să fac eu douăzeci?". Dacă-l opresc de la împărtăşanie doi ani de zile, imediat va spune: "Vai de mine, da' cum să nu mă-mpărtăşesc?" Dar păcatele, mergem şi le-ncurajăm, şi nu mai ţinem seama, că dacă nu pui oleacă rânduială în canoanele acestea, pierzi credinciosul şi el nu mai vine la spovedanie. Omul modern a ajuns în stadiul acesta care este foarte grav. Dumnezeu îl pedepseşte şi pe preot, care dezleagă cu uşurinţă, şi îl pedepseşte şi pe credincios, care se bucură de această dezlegare. Merg amândoi în acelaşi cazan. Să împărtăşeşti cu nevrednicie?! Astăzi e modern să te împărtăşeşti foarte des, şi cu cât ne împărtăşim mai des (dacă ne împărtăşim cu nevrednicie), cu atât ne îmbolnavim sufleteşte mai mult. Intâi trebuie să ne curăţim, să ne purificăm, viaţa nu e atât împărtăşania, cât pregatirea aceasta pentru a primi Sfânta Taină a Împărtăşaniei cu sângele pe care Hristos l-a vărsat pentru păcatele noastre. Dacă noi îl luăm aşa... ca la bucătărie, la uşă ne mărturisim şi la altar ne-mpărtăşim. Eram în şcoala primară şi ne duceam la spovedanie la începutul postului, toată şcoala în frunte cu învăţatorul. Acolo începea la spovedit cu învăţatorul, intram apoi noi câte şaizeci-şaptezeci de copii, aduceam ouă de acasă (preţul pentru spovedanie), şi le puneam acolo într-un coş şi treceam la spovedanie. Preotul ne întreba: "Câţi ani ai? În ce clasă eşti"? "A treia, a patra". "Faci 500 de metanii". La sfârşitul postului, iar ne ducea la spovedanie şi ne întreba: "Câte metanii ţi-am dat?" "500" "Le-ai făcut?" "Da." "Bine. Treci la împărtăşanie". Aşa se făcea instrucţia şi vindecarea noastră sufletească. Acolo veneau şi părinţii, se spovedeau şi ei. Acolo la biserica citea învăţatorul Cazania, citea Apostolul. D'apoi azi unde mai vezi pe profesori la biserică? Unde mai vezi modelul în faţa ţăranului care stă la biserică în zilele sărbători, în duminici, la Paşti, la Crăciun, la Bobotează? Domnu' invatator e domn mare. A uitat că l-a adus mama sa de mână la biserică, a uitat că l-a adus cu traista la liceu şi că ea şi-a luat bucăţica din gura ca să-l facă om învăţat. S-a dezbărat şi de spovedanie şi de împărtăşanie şi el merge la discotecă, stă la televizor, mă rog, cu toată supratehnica asta care a invadat şi a distrus satele şi orasele noastre. Cu cât e mai spilcuit, cu atât e mai străin. Cu cât este mai ateu, aşa zis liber-cugetător, cu atât este mai trecut în faţa lumii acesteia. Dar omul te măsoară şi te cântăreşte după mers. Te vede cam ce poţi şi unde îţi rupi gâtul la un moment dat cu ifosele acestea moderne. [...]
...Acesta este "omul modern" dezbrăcat de harul lui Dumnezeu, dezbrăcat de aceste Taine: a Spovedaniei, a Împărtaşaniei şi de toate acele bunătăţi cereşti şi pământeşti. Noi mereu fugim, înlăturăm ce e bun şi am ajuns să ne deranjeze şi mirosul de tămâie, al busuiocului... zicem: "Nu e plăcut!", "Mă stinghereşte, mă doare capul de la fumul de lumânări, nu pot să stau mult!" .Si vin peste noi toate relele. Eu acuma nu sunt împotriva modernizarii, nu sunt împotriva progresului. Progresul e foarte bun, dar să fie fiecare la locul lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu