Joi(a patra săptămână a Postului)
« Cela ce cruţă toiagul, urăşte pe fiul său ; iar cela ce-l iubeşte îl ceartă cu osârdie »(Pilde 13, 25). Să-i lăsăm deoparte pe copii şi să vorbim despre noi înşine cu privire la fiecare dintre noi, aceste cuvinte înseamnă următorul lucru : nu te cruţa pe tine însuţi, pedepseşte-te cu osârdie. Autocompătimirea este rădăcina tuturor abaterilor noastre spre păcat ; iar cine nu va face pogorământ pentru sine, acela va sta neclintit întru cele bune. Mai înainte de toate, trebuie ţinut în cea mai aspră discipină trupul, această slugă fără minte. Când îl istoveşti, este smerit ; dar dă-i o cât de mică uşurare şi va începe să-şi scoată ghearele şi să fremete cu ochi iubitori de patimi. Uluitor este însă acest fapt de care nici nu-ţi mai vine să vorbeşti : toţi sunt de partea trupului şi născocesc prentru el tot soiul de desfătări. Chiar şi ştiinţa nu poate, parcă, altfel. Ce fel de ştiinţă va mai fi fiind si aceasta ? »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu