"M-am gândit de multe ori cum a fost posibil să supravieţuim Calvarului. Închise în spaţii strâmte, supuse unui regim de exterminare, fiind obligate să ne cunoaştem până la saturaţie toate limitele, noi, totuşi, nu ne-am sfâşiat între noi şi nu ne-am pierdut minţile pentru că am descoperit puterea rugăciunii şi am luptat să ne însuşim treptele dragostei. A fost o adevărată revelaţie pentru mine când, peste ani, am aflat, sintetizate în mod magistral, aceste trepte care ne-au ajutat nu numai să ne suportăm, ci să ne iubim cunoscându-ne aşa cum eram, cu bune şi rele. Îmi pare rău că nu-mi amintesc autorul comentariului, era, cred, o predică, am ascultat-o la Vocea Americii într-un moment de mare secetă sufletească. Am reţinut-o în datele ei esenţiale, mi-a adus bucurie, lumină şi claritate faţă de viaţa de temniţă. Nu mă pot abţine să n-o reproduc în rezumat aşa cum a reţinut-o memoria mea. Se intitula "Cele douăsprezece culori ale dragostei" şi demonstra care este caracterul dragostei "agape" aşa cum se evidenţiază în capitolul 13,1 — Către Corinteni.
1. Răbdarea. Dragostea este îndelung răbdătoare. Răbdătoare cu tine însuţi, răbdătoare cu aproapele tău. Dragostea te şlefuieşte, îţi formează caracterul, lucrarea aceasta cere răbdare. 2. Bunătatea. Dragostea este plină de bunătate. Nu umileşte, nu loveşte, nu aduce nefericire, nu îndurerează, nu este dură. Ai atâta bunătate câtă dorinţă ai să aduci fericire. 3. Bucuria. Dragostea nu pizmuieşte, se bucură pentru calităţile şi succesele aproapelui, se bucură pentru el, se bucură de prezenţa lui. Total lipsită de invidie, compătimeşte pe cei care nu se pot bucura. 4. Modestia. Dragostea nu se laudă pe sine. Se bucură în tăcere, în adâncul inimii. Bogăţia lăuntrică este atât de mare că nu are nevoie de laudă. 5. Umilinţa. (Smerenia) Dragostea nu se umflă de mândrie. Nu detronează, nu calcă în picioare, nu dispreţuieşte, doreşte grandoarea aproapelui. Acceptă locul său în ierarhia creaţiei, nu se ridică mai sus decât este locul său. Nu dispreţuieşte pe cel slab, îl ajută. 6. Politeţea. Dragostea nu se poartă necuviincios. Nu este vulgară, are stil, îi plac manierele alese, respinge mojicia, alege tot ce este frumos, delicat, sensibil. Este cuviincioasă în aspect, în vorbire, în comportare. Are maniere chiar şi faţă de cei ce lovesc. 7. Altruismul. Dragostea nu caută folosul său. Nu cere, dăruieşte. Nu caută cât obţine, ci cât poate dărui. Lipsa de dragoste duce la egoism, ultima consecinţă a lipsei de dragoste este "Homo homini lupus". 8. Stăpânirea de sine. Dragostea este calmă, nu se mânie. Mânia blochează discernământul Spiritul blocat se face glas al diavolului, care vorbeşte prin cel mâniat cu cuvinte necugetate, grele, ucigătoare. Dragostea nu este iute din fire, nu-şi permite nervozitatea. 9. Gândirea curată. Dragostea nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Are toate intenţiile curate, lipsite de câştig. E în afară de orice minciună. Când ai gânduri necurate în legătură cu aproapele, nu gândurile să te lupţi să le alungi, ci caută să acumulezi dragoste.10. Discreţia. Dragostea acoperă totul. Nu vrea să rănească, ci să refacă. Vorbirea de rău este o asasină, a caracterului dragostei. Demascarea vine de la diavol 11. Optimiscum creator. Dragostea crede totul şi speră totul. Dragostea crede în înălţare şi speră până ce visul cel bun se împlineşte. Speranţa dă avânt şi putere. Când nu mai crezi şi nu mai speri e semn sigur că nu mai iubeşti. Eşti creativ cât timp ai dragoste. Fără dragoste, distrugi 12. Jertfa. Ca să atingi perfecţiunea dragostei trebuie să jertfeşti. Trebuie să-ţi iei Crucea în spate ca să urci Calvarul, cu toate consecinţele lui. Dăruind totul şi pe tine însuţi obţii dragostea jertfitoare, dragostea agape, singura care te împlineşte, te face desăvârşit.
Privind în trecutul nostru de veterane ale temniţelor comuniste constat că, încetul cu încetul, am reuşit să ne însuşim câte ceva din aceste minunate culori ale dragostei. Salvarea noastră a fost descoperirea că numai prin culorile dragostei se poate supravieţui în universul concentraţionar. Acesta este marele miracol al supravieţuirii noastre. Nu ne-a fost uşor, am căzut şi ne-am ridicat şi iar am căzut, dar până la urmă am izbutit. Toiagul nostru a fost rugăciunea. Ne-am rugat în comun şi ne-am rugat în parte. Ne-am rugat pentru noi şi pentru toţi ai noştri, pentru prieteni şi pentru duşmani şi ne-am rugat mai ales să nu ne părăsească cele trei mari virtuţi: credinţa, speranţa şi iubirea. Mai ales iubirea."
Aspazia Otel-Petrescu
1. Răbdarea. Dragostea este îndelung răbdătoare. Răbdătoare cu tine însuţi, răbdătoare cu aproapele tău. Dragostea te şlefuieşte, îţi formează caracterul, lucrarea aceasta cere răbdare. 2. Bunătatea. Dragostea este plină de bunătate. Nu umileşte, nu loveşte, nu aduce nefericire, nu îndurerează, nu este dură. Ai atâta bunătate câtă dorinţă ai să aduci fericire. 3. Bucuria. Dragostea nu pizmuieşte, se bucură pentru calităţile şi succesele aproapelui, se bucură pentru el, se bucură de prezenţa lui. Total lipsită de invidie, compătimeşte pe cei care nu se pot bucura. 4. Modestia. Dragostea nu se laudă pe sine. Se bucură în tăcere, în adâncul inimii. Bogăţia lăuntrică este atât de mare că nu are nevoie de laudă. 5. Umilinţa. (Smerenia) Dragostea nu se umflă de mândrie. Nu detronează, nu calcă în picioare, nu dispreţuieşte, doreşte grandoarea aproapelui. Acceptă locul său în ierarhia creaţiei, nu se ridică mai sus decât este locul său. Nu dispreţuieşte pe cel slab, îl ajută. 6. Politeţea. Dragostea nu se poartă necuviincios. Nu este vulgară, are stil, îi plac manierele alese, respinge mojicia, alege tot ce este frumos, delicat, sensibil. Este cuviincioasă în aspect, în vorbire, în comportare. Are maniere chiar şi faţă de cei ce lovesc. 7. Altruismul. Dragostea nu caută folosul său. Nu cere, dăruieşte. Nu caută cât obţine, ci cât poate dărui. Lipsa de dragoste duce la egoism, ultima consecinţă a lipsei de dragoste este "Homo homini lupus". 8. Stăpânirea de sine. Dragostea este calmă, nu se mânie. Mânia blochează discernământul Spiritul blocat se face glas al diavolului, care vorbeşte prin cel mâniat cu cuvinte necugetate, grele, ucigătoare. Dragostea nu este iute din fire, nu-şi permite nervozitatea. 9. Gândirea curată. Dragostea nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Are toate intenţiile curate, lipsite de câştig. E în afară de orice minciună. Când ai gânduri necurate în legătură cu aproapele, nu gândurile să te lupţi să le alungi, ci caută să acumulezi dragoste.10. Discreţia. Dragostea acoperă totul. Nu vrea să rănească, ci să refacă. Vorbirea de rău este o asasină, a caracterului dragostei. Demascarea vine de la diavol 11. Optimiscum creator. Dragostea crede totul şi speră totul. Dragostea crede în înălţare şi speră până ce visul cel bun se împlineşte. Speranţa dă avânt şi putere. Când nu mai crezi şi nu mai speri e semn sigur că nu mai iubeşti. Eşti creativ cât timp ai dragoste. Fără dragoste, distrugi 12. Jertfa. Ca să atingi perfecţiunea dragostei trebuie să jertfeşti. Trebuie să-ţi iei Crucea în spate ca să urci Calvarul, cu toate consecinţele lui. Dăruind totul şi pe tine însuţi obţii dragostea jertfitoare, dragostea agape, singura care te împlineşte, te face desăvârşit.
Privind în trecutul nostru de veterane ale temniţelor comuniste constat că, încetul cu încetul, am reuşit să ne însuşim câte ceva din aceste minunate culori ale dragostei. Salvarea noastră a fost descoperirea că numai prin culorile dragostei se poate supravieţui în universul concentraţionar. Acesta este marele miracol al supravieţuirii noastre. Nu ne-a fost uşor, am căzut şi ne-am ridicat şi iar am căzut, dar până la urmă am izbutit. Toiagul nostru a fost rugăciunea. Ne-am rugat în comun şi ne-am rugat în parte. Ne-am rugat pentru noi şi pentru toţi ai noştri, pentru prieteni şi pentru duşmani şi ne-am rugat mai ales să nu ne părăsească cele trei mari virtuţi: credinţa, speranţa şi iubirea. Mai ales iubirea."
Aspazia Otel-Petrescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu