Este povestea fascinantă a şase “credincioşi vechi” care au găsit un refugiu în adâncul pădurii siberiene. Ei au întrerupt orice legătură cu civilizaţia în 1938, vieţuind într-un mod primitiv într-o zonă îndepărtată a Siberiei.N-au avut niciun fel de contact cu lumea până ce au fost descoperiţi, în 1982, de către nişte mineri care foloseau elicoptere ca să supravegheze zona aceea inaccesibilă. Unul dintre mineri i-a făcut cunoscută această descoperire jurnalistului rus Vassili Peskov, care a scris o carte despre viaţa celor şase membri ai familiei Lykov. Sunt numeroşi « fundamentalişti » printre monoteişti, creştini, evrei sau musulmani. Deseori se discută despre fundamentaliştii Bisericii Ortodoxe Ruse.
Peskov scrie că a fost o schismă mare în această bierică în secolul al XVI-lea, în parte din cauza « reinterpretării » tradiţiei ortodoxe de către ţarul Petru cel Mare. Credinţele s-au schimbat şi a devenit foarte important dintr-o dată dacă cineva îşi făcea semnul crucii cu trei sau cu două degete. Ţarul a decretat ca bărbile să fie rase. Fundamentaliştii s-au opus acestor inovaţii, de asemenea, folosirii tutunului si alcoolului, jocurilor şi cântecelor. S-au opus autorităţii statului şi legilor lui, serviciului militar, banilor şi paşapoartelor. Ca toţi fundamentaliştii..., « vechii credincioşi » sunt statornici în opoziţia lor, ca şi cum Petru cel Mare ar fi încă în viaţă. Ei urmează convingerile şefilor lor din secolul al XVI-lea, fugind şi ascunzându-se de societate. Nimeni n-a făcut-o mai bine ca familia Lykov. Peskov descrie supravieţuirea lor la limită înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Familia a locuit în cabane, n-a avut sare, şi-a pierdut în scurt timp uneltele de fier, care s-au stricat sau au ruginit, n-au avut chibrituri pentru a aprinde focul, au cultivat cartofi pentru hrană şi s-au bazat pe taiga pentru a-şi suplimenta alimentaţia săracă, dar şi-au menţinut simbolurile religioase şi ritualurile. N-au avut îngrijire medicală. Au fost ameninţaţi de pericolul incestului. De aceea, cei doi fraţi şi-au stabilit locuinţe separate, la 6 km depărtare de zona principală de locuit .Peskov îi numeşte Robinsoni. În 1961 aproape au fost distruşi de foamete, din cauza unei zăpezi în iunie care le-a distrus recolta. Mama Lykova a murit puţin după aceea, slăbită de foame. În anii ’80, au murit aproape toţi A rămas în viaţa fiica, Agafia. Va alege ea să se întoarcă la civilizaţie sau îşi va menţine felul de viaţă eremitic în pădure? E o carte excelentă, care priveşte în adâncul unui mod de viaţă radical diferit şi oferă o perspectivă obiectivă asupra unui grup fundamentalist.
Adaptare după articolul “Agafia, a wonderful woman”/ "Agafia – o femeie minunată" de pe blogul “Oldwoman’s books” .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu