. « Veacul nostru nu este bogat în înţelepciune. Din toate veacurile ce au trecut, acesta este, pare-se, cel mai sărac în înţelepciune. Nu numai că nu trăieşte cu înţelepciune, ci nici nu ştie ce este înţelepciunea. A uitat. Generaţiile trecute ştiau ce e înţelepciunea, ştiau şi când au greşit faţă de înţelepciune şi când s-au îndepărtat de înţelepciune. Şi erau în stare să se ruşineze. În generaţia noastră mulţi, prea mulţi nu mai ştiu ce e înţelepciunea, nici cât s-au depărtat de călăuza înţelepciunii. Din această pricină nu se mai vede roşeaţa ruşinii pe chipul păcătosului. Din această pricină, încet, încet, ei se îngrămădesc spre pieire, iar bibliotecile lor se prăvălesc asupră-le ca o piatra de mormânt.
Nespus de triste sunt toate acestea, dar nu e nimic nou. Mii de minuni a săvârşit Domnul Il-Şaddai, Dumnezeul cel atotputernic, mii de minuni a arătat de-a lungul celor patruzeci de ani în Egipt şi în pustie înainte poporului lui Israil – şi nimic ! Au văzut, s-au minunat, apoi au uitat şi au căzut de la Dumnezeu, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat[...] Şi când au intrat în Pământul Făgăduinţei, s-au făcut şi mai răi, l-au mâniat şi mai mult pe Dumnezeu, s-au îndoit şi mai mult de Dumnezeu, au căzut şi mai mult de la Dumnezeu. Păcatele zilnice ale acestui popor amăgit se făcuseră ca nişte aşchii ce înteţeau şi mai mult focul mâniei lui Dumnezeu.
În cele din urmă, poporul ales al lui Dumnezeu a primit ceea ce merita. A fost lovit ca niciun alt popor, a fost risipit ca pleava în întreaga lume, vatra lui s-a stins şi patria lui a trecut în stăpânirea alor popoare, mai bune decât el. »
Sf. Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniţei(26)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu