Cronica unui pelerin - VI -

3 mai 2009 –

După o noapte în care am dormit la M-rea Râmeţ,(http://ortodoxvideo.blogspot.com/2009/04/istoricul-unor-manastiri-romanesti.html) prea importantă în contextul monahal românesc pentru a fi evocată în treacăt, la invitaţia unei creştine, ne îndreptăm spre ...Ţagu!

Nici noi nu mai auzisem vreodată despre această localitate de lângă Sărmaş – Bistriţa-Năsăud( http://www.listafirme.ro/harta/bistrita_nasaud_tagu.htm). Dar aveam să n-o mai uităm. O comunitate ortodoxă de aproximativ 400 de familii, după mărturia preotului Grigore, un slujitor al lui Dumnezeu tânăr, de prin zona Clujului, ca şi preoteasa Ioana, care ne-a răspuns cu amabilitate la întrebările uneori indiscrete.

Ne declarăm surprinşi de ospitalitatea şi bunăvoinţa faţă de noi a acestor oameni care, practic, au insistat ca noi să participăm la Sf. Liturghie în biserica lor, dar şi mai surprinşi că ne-au aşteptat până pe la zece şi jumătate, ca să ajungem în localitate, apoi ne-au primit ca pe nişte oaspeţi de seamă şi ne-au făcut să ne simţim ca fraţi întru Hristos, chiar dacă nu ne mai văzuseră niciodată. Un aspect inedit: toţi bărbaţii stau în naosul bisericii, în timp ce femeile stau în timpul slujbei în pronaos. Ca în Ardeal, e plin de bănci, dar nu sunt strane. Trebuie să ne obişnuim şi să ne adaptăm rapid situaţiei. Preotul nostru liturghiseşte împreună cu Pr. Grigore. Este Duminica mironosiţelor. Predica o ţine gazda, oaspetele fiind prea obosit sau doar smerit pentru a spune cuvânt de învăţătură credincioşilor. Reţin câte ceva: Femeile Mironosiţe nu s-au temut de nimeni şi de nimic, au mers cu miruri la Mormânt, întrebându-se cine le va prăvăli lor piatra, dar au găsit-o dată la o parte, au crezut că trupul Domnului a fost furat şi au alergat să dea de veste. Sf. Maria Magdalena, rămânând în urma lor, a văzut un om şi a crezut că este grădinarul. Nici ea nu credea în Înviere pe atunci. Dar când Hristos i-a spus pe nume: Maria!, L-a recunoscut şi s-a bucurat şi a vestit tuturor Învierea Sa. Avem atâţia sfinţi în calendar pentru că am avut femei creştine, mame creştine, care şi-au crescut fiii în dragostea de Dumnezeu şi de neam.

În aceste zile pe care le trăim noi nu este o criză economică, în primul rând, ci e criză de dragoste. Oamenii nu-L mai iubesc pe Dumnezeu şi de aceea nu-L mai mărturisesc. Nu pot zice: “Hristos a înviat!” decât acei care Îl iubesc pe Hristos. Creştinii de azi nu zic decât în prima zi, apoi parcă le e ruşine de Hristos şi tac. Să învăţăm de la Mironosiţe să-L mărturisim pe Hristos, fiindcă avem datoria să-L mărturisim, mai întâi prietenilor şi colegilor, apoi lumii întregi. Să ducem în lume pacea pe care o primim de la Hristos în biserică, în care intrăm ca în Sfântul Mormânt pentru a învia.

Se încheie Sf. Liturghie cu un parastas(fără colivă! aşa e obiceiul acolo). Apoi atmosfera se destinde, Părintele ne dăruieşte câte o cruciuliţă, ne mulţumeşte pentru participare şi ne dă în grija preotesei sale, care ne duce acasă şi ne omeneşte. Suntem uşor stânjeniţi şi ne întrebăm câţi dintre noi am proceda la fel. Pr. Grigore ne vorbeşte despre istoria locurilor, despre biserică, ortodoxie şi uniaţie, rezistenţă în faţa încercărilor de deznaţionalizare catolice, în parte cotracarate de strămoşii românilor din Ţagu-Mare. Ne arată documente bisericeşti vechi de peste un secol. Regret că n-am cum să înregistrez ce spune, nu am fost pregătită, dar Părintele mă linişteşte: le-a publicat. Sper să le găsesc pe net.

Deşi ne-am ataşat de gazdele noastre şi nu am mai pleca din minunata curte şi grădină, timpul ne presează. Vrem să ne oprim şi la Sighişoara, în drum spre Ploieşti. Ne alinăm cu promisiunea că vom reveni la Ţagu la vară, dacă este voia lui Dumnezeu.

PS: Referinţe pe net: “Ioan Pintea, moderatorul simpozionului, a subliniat rolul pe care îl joacă şi îl pot juca în calitate de formatori preoţii de la ţară, dându-i cuvântul în continuare preotului Grigore Marchiş din Ţagu; părintele a arătat că se mai poate lucra cu copiii şi bătrânii, ultimii - adevarate comori de cultură populară a căror memorie ar trebui păstrată prin înregistrare.”

(http://www.mesagerul.ro/index.php?id=id:00000045645)

“682. ŢAGU, jud. Bistriţa-Năsăud (S. XIV)

1. În vatra satului, îndeosebi în jurul fostului Consiliu Popular, s-au descoperit accidental fragmente ceramice romane provinciale de culoare roşie şi dacice, lucrate cu mâna; materialele indică existenţa unei aşezări rurale.

2. La ieşirea din sat, în dreapta şoselei ce duce spre Ţăgşor, se menţionează o altă aşezare rurală de pe suprafaţa căreia s-au cules fragmente ceramice romane provinciale. 1; 2. G. Marinescu, FileIst, 6, 1989, p. 27, nr. 93/a, b, il. » (http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/bibliotheca/popa/repertoriu%20thi.htm)

« De curand, s-a desfasurat la Tagu - in organizarea Consiliului Judetean, Centrului Judetean pentru Cultura, Primariei Comunei Budesti si Parohiei Ortodoxe - manifestarea folclorica "Cu stramosii la Gurete”; "Gurete” sunt denumite niste ridicaturi de pamant cu aparenta de dealuri, dar mai mici. In deschidere, Vasile Codrea (primarul comunei Budesti) a prezentat un istoric al Tagului, apoi Nicolae Galatean (directorul Centrului Judetean pentru Cultura) a multumit factorilor locali pentru ... continuare in Mesagerul De Bistrita-Nasaud »