Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

joi, 7 mai 2009

Ţineţi piatra! Nu judecaţi pe sluga Altuia, ca să nu fiţi judecaţi!

Să avem milă pentru cel căzut între tâlhari, să legăm rănile lui.

Să rugăm pe Domnul pentru îndreptarea lui.

Există pocăinţă.

Să-i dorim să afle calea pocăinţei cea mântuitoare ÎPS Teodosie.

“Avem pentru ce să ne căim”;

“Doamne, am venit la Tine, că numai tu ne poţi ierta!”;

“Am irosit timpul dat spre mântuire şi ne-am rănit de moarte”.


"Dacă am greşit, să nu plângem şi să greşim mai departe, ci să plângem şi plânsul să ne oprească din aceste greşeli pe care le-am făcut. Şi după ce ne-am oprit trebuie să ne pregătim, să ne descărcăm de poverile pe care le-am adunat pe sufletul nostru."


http://laurentiudumitru.ro/blog/2009/05/07/insomnii-cel-fara-de-pacat-dintre-voi-sa-arunce-cel-dintai-piatra/#comment-14899


"Cuget de seară
Spre seară însă o ispită cum n-am mai trăit, m-a izbit puternic, fără preaviz. Oarecând, când am judecat aspru pe homosexuali, am păţit tot o mare ispită. Vă mărturisesc că de fiecare dată când mă aprind de ură “în numele dreptăţii”, primesc o palmă bună. Domnul se supără când loveşti în clerul Bisericii Sale, chiar şi când acesta, după logica omenească, merită mustrat cu asprime. El îi iubeşte pe unşii Lui. Ca şi odinioară, în Vechiul Testament, deşi arhiereii căzuseră în idolatrie şi alte păcate mari, pe toţi i-a trecut prin marea Roşie, pentru că erau ai Lui şi pentru că-i iubea."
Laurentiu Dumitru

Un comentariu:

  1. Mereu cand am judecat pe aproapele meu am cazut in desfrau.Sf Siluan zicea asa:Cand judecam pe aproapele nostru atunci harul Duhului Sfant nu ne mai apara de ispite.La inceput avem o ispita mica,ca sa ne dam seama ca am gresit.Daca atunci nu ne pare rau,vine alta ispita un pic mai mare.Daca nici atunci nu ne cerem iertare,o alta ispita si mai mare vine,daca nici atunci nu ne pare rau,cadem in desfranare.Cand a vorbit de desfranare cred ca s-a referit in general,caci infranarea de la pacat este o virtute iar desfranarea opusul infranrii,deci un pacat.Deci cand judecam pe cineva,cadem in pacat mai apoi,pe langa faptul ca am judecat.

    Of,tare greu este sa te infranezi.Eu sunt trist si nu ma simt bine dupa ce cad in pacat,desi la inceput imi place si nu ma gandesc la consecinte.De abia atunci cand omul incearca sa iasa din lumea materiala,sa intre in cea spirituala,de abia atunci poate intelege care este viata adevarata.Trupul,averile,prietenii,luxul si alte lucruri lumesti sunt doar o fatada,o masca a ceea ce se ascunde in taina.Adevratii prieteni ar trebui sa fie ingerii,sfintii,Maica Domnului si mai ales Domnul Iisus Hristos fara de care nu putem face nimic bun.E greu,e tare greu.Eu traiesc in lux si nu-mi lipseste nimic lumesc si pot spune acum foarte convins ca este mare desertaciune.Mancarea gustoasa si imbelsugata nu este altceva decat otrava pentru suflet,patul confortabil,un cavou pentru suflet,nimic de folos sufletului.Atat e bine ca macar te mai poti ruga in liniste.Dar si asta e cam in zadar,ce folos obti la rugaciune,pierzi apoi de de pe urma desfatarilor trupesti si iar o iei de la cap.

    Sa te feresti de lux si de desfatari trupesti sora Iuliana ca de moarte si de mancarea gustoasa la fel.Cum zicea si Parintele Arsenie Boca,ca temnita din care nu scapi niciodata este ceea in care te simti cel mai bine.Multumesc pentru articol!Domnul sa te binecuvanteze.Hristos a inviat!

    RăspundețiȘtergere