Avva Arsenie, fiind încă în palatele împărăteşti, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând : Doamne, îndreptează-mă, ca să ştiu cum mă voi mântui ? Şi i-a venit glas zicându-i : Arsenie, fugi de oameni şi te vei mântui.
Acesta, dupa ce s-a dus la viaţa călugărească, iarăşi s-a rugat, zicând acelaşi cuvânt. Si a auzit glas zicandu-i : Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te, ca acestea sunt radăcinile nepăcătuirii!
Se zicea pentru dânsul, că precum nimeni din palat nu purta mai bune haine decât dânsul cât era în palat, aşa nici în viaţa călugărească nimeni nu purta mai proaste decât dânsul.
Întrebând avva Arsenie oarecand pe un bătrân egiptean pentru gândurile sale, altul văzându-l pe el, a zis : avvo Arsenie, cum atâta învăţătură latinească şi elinească având, întrebi pe acest ţăran pentru gândurile tale ? Iar el a zis către dânsul : învăţătura latinească o am eu cu adevarat, dar alfabetul acestui ţăran înca nu l-am învăţat.
A venit odată fericitul Teofil arhiepiscopul cu un boier oarecare la avva Arsenie şi l-a rugat pe acest bătaan să auda de la el vreun cuvânt. iar bătrânul, tăcând puţintel, a răspuns către dânsul : dar dacă voi spune un cuvânt, îl veţi păzi ? Iar ei au făgăduit că-l vor păzi. Şi le-a zis lor bătrânul : oriunde veţi auzi că este Arsenie, să nu va apropiaţi.
Un frate a rugat pe avva Arsenie ca să audă cuvânt de la el. Şi i-a zis lui bătrânul : pe cât îţi este cu putinţă, nevoieşte-te, ca lucrarea ta cea dinlăuntru să fie după Dumnezeu şi să biruiască patimile cele dinafară.
Zis-a iarăşi : de vom căuta pe Dumnezeu, Se va arăta nouă şi de-L vom ţine pe El, va rămâne cu noi.
Zis-a avva Marcu către avva Arsenie : pentru ce fugi de noi ? Zis-a lui bătrânul : Dumnezeu ştie, că vă iubesc pe voi, dar nu pot să fiu şi cu oamenii şi cu Dumnezeu. Cele de sus, mii şi milioane, au numai o voie, iar oamenii au multe voi. Deci nu pot să las pe Dumnezeu şi să vin întru petrecere cu oamenii.
Spunea avva Daniil pentru avva Arsenie, că toată noaptea petrecea priveghind şi când voia să doarmă dimineaţa pentru nevoia firii, zicea somnului : vino, rob rău; şi aţipea puţin, şezând şi îndată se scula.
Spunea avva Daniil : atâţia ani a petrecut cu noi şi numai o măsură de grâu îi făceam lui pe an şi când mergeam la el mâncam din acel grâu.
Acesta, dupa ce s-a dus la viaţa călugărească, iarăşi s-a rugat, zicând acelaşi cuvânt. Si a auzit glas zicandu-i : Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te, ca acestea sunt radăcinile nepăcătuirii!
Se zicea pentru dânsul, că precum nimeni din palat nu purta mai bune haine decât dânsul cât era în palat, aşa nici în viaţa călugărească nimeni nu purta mai proaste decât dânsul.
Întrebând avva Arsenie oarecand pe un bătrân egiptean pentru gândurile sale, altul văzându-l pe el, a zis : avvo Arsenie, cum atâta învăţătură latinească şi elinească având, întrebi pe acest ţăran pentru gândurile tale ? Iar el a zis către dânsul : învăţătura latinească o am eu cu adevarat, dar alfabetul acestui ţăran înca nu l-am învăţat.
A venit odată fericitul Teofil arhiepiscopul cu un boier oarecare la avva Arsenie şi l-a rugat pe acest bătaan să auda de la el vreun cuvânt. iar bătrânul, tăcând puţintel, a răspuns către dânsul : dar dacă voi spune un cuvânt, îl veţi păzi ? Iar ei au făgăduit că-l vor păzi. Şi le-a zis lor bătrânul : oriunde veţi auzi că este Arsenie, să nu va apropiaţi.
Un frate a rugat pe avva Arsenie ca să audă cuvânt de la el. Şi i-a zis lui bătrânul : pe cât îţi este cu putinţă, nevoieşte-te, ca lucrarea ta cea dinlăuntru să fie după Dumnezeu şi să biruiască patimile cele dinafară.
Zis-a iarăşi : de vom căuta pe Dumnezeu, Se va arăta nouă şi de-L vom ţine pe El, va rămâne cu noi.
Zis-a avva Marcu către avva Arsenie : pentru ce fugi de noi ? Zis-a lui bătrânul : Dumnezeu ştie, că vă iubesc pe voi, dar nu pot să fiu şi cu oamenii şi cu Dumnezeu. Cele de sus, mii şi milioane, au numai o voie, iar oamenii au multe voi. Deci nu pot să las pe Dumnezeu şi să vin întru petrecere cu oamenii.
Spunea avva Daniil pentru avva Arsenie, că toată noaptea petrecea priveghind şi când voia să doarmă dimineaţa pentru nevoia firii, zicea somnului : vino, rob rău; şi aţipea puţin, şezând şi îndată se scula.
Spunea avva Daniil : atâţia ani a petrecut cu noi şi numai o măsură de grâu îi făceam lui pe an şi când mergeam la el mâncam din acel grâu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu