Experienţa ultimelor zile mi-a confirmat, din nou, observaţia că oamenii te judecă după aparenţe. Te apreciază sau te depreciază fără să aibă o idee clară despre tine, despre structura ta sufletească, aspiraţiile, credinţele şi convingerile tale. Aceasta fiind realitatea dată, ne este tare util să nu ne bucurăm/ entuziasmăm când ne laudă oamenii, ca să nu ne întristăm/ deprimăm când ne vor ocărî sau huli.
Nu este singura observaţie pe care mi-a pricinuit-o acest început de mai pe internet, printre blogeri. Evenimentele mi-au deschis ochii şi asupra unui rău interior : scriam ca să atrag atenţia unor oameni asupra mea. La început a fost o întrebare, acum e aproape o certitudine. Aveam o bucurie secretă dacă scrisul meu sau activitatea pe blog interesa sau plăcea oamenilor. Era rău, acum văd şi ştiu cum lucra patima dulce a slavei deşarte, pe care mila lui Dumnezeu mi-a scos-o la iveală.
Nu abandonez blogul, am şi alte motivaţii să îmi ocup o parte din timp cu el. Dar voi fi foarte atentă să nu încurajez în mine slava deşartă, patimă care ne determină pe noi oamenii să ne manifestăm nu aşa cum îi place lui Dumnezeu, ci unora sau altora dintre semeni. Nu e niciodată prea târziu să-ţi conştientizezi greşelile şi să încerci să le îndrepţi. Dacă nu pot scrie « la rece » e mai bine să nu scriu deloc.. Doar « răceala » este piedica patimilor care tulbură orice iniţiativă omenească. Obiectivitate în subiectivitate ! Şi mai ales, purtare de grijă, spre a nu te etala, ci a-L afirma şi mărturisi numai pe Dumnezeu prin ceea ce faci sau spui !
Recunosc că am intuit de la bun început pericolele care pândesc redactarea unui blog, dar « m-am aruncat în apă » pentru că aveam mare nevoie de o preocupare serioasă. La urma urmei, o activitate poate fi duhovnicească sau neduhovnicească în funcţie de intenţie şi abordare.
Câteva precizări se impun :
- nu vreau să fiu « învăţătorul » nimănui ;
- scriu pentru mine şi cunoscuţii mei ceea ce cred eu că i-ar putea interesa ;
- fiecare este liber să ia cum vrea ceea ce citeşte aici, adică m-am expus voit comentariilor şi crtiticilor, din convingerea că numai prin încercare se domolesc patimile şi se făuresc, în timp, virtuţile creştine, numai în contact cu realitatea, cu oamenii şi cu lumea ;
- reacţiile mele sunt efectele patimilor care dorm în mine ; ale cititorilor, efectele propriilor patimi ; pentru a le observa eşti nevoit să le laşi să se manifeste ; iar pentru a le înfrâna, să ceri mila şi ajutorul lui Dumnezeu ;
- respect opiniile altora, chiar dacă ei nu le respectă pe ale mele ;
- mă feresc de vulgarităţi şi violenţă verbală, dacă sunt furioasă, tac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu