« Trebuie să înrădăcinăm în noi ideea despre propria păcătoşenie.
Osteniţi-vă să naşteţi şi să înrădăcinaţi în voi ideea despre nimicnicia şi păcătoşenia voastră, care stârneşte mânia lui Dumnezeu împotriva voastră. Şi, când vă apucaţi de rugăciune, să nu vă arătaţi înaintea feţei lui Dumnezeu altfel decât aşa ... ca nişte păcătoşi, care nu sunteţi buni de nimic. Îndată ce veţi primi în inimă o asemenea stare, nu vă veţi mai putea abţine să nu strigaţi : « O, Doamne, mântuirşte, o, Doamne, sporeşte ! »
De ce merge rugăciunea prost ? Deoarece nu se simte nevoia lui Dumnezeu. « Ne putem descurca şi singuri în toate treburile şi nevoile ! » Rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă dea simţirea cuvenită. Fără ea veţi cădea. »
(Scrisoarea 967, Seria 6. pag. 81)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu