Despre înfrânare

Burdufurile moi se vor lărgi pentru a primi mai mult, lasă-le să se usuce şi strângându-se se vor micşora. Cel ce-şi sileşte stomacul să cuprindă mult şi-l lărgeşte, iar cel ce se luptă cu el îl îngustează şi astfel vom ajunge postitori din fire.

ˇ Când te va birui stomacul domoleşte-ţi trupul prin osteneli şi dacă nu vei putea din pricina slăbiciunii, luptă-te prin priveghere.

Să căutăm şi vom afla că lăcomia pricinuieşte toate căderile noastre.

ˇ Mintea postitorului se roagă cu trezvie, cea a lacomului este plină de chipuri (idoli) necurate. Săturarea seacă izvorul lacrimilor; uscându-se însă stomacul - izvorăsc apele plânsului.

ˇ Cel ce-şi strâmtorează pântecele îşi smereşte inima, însă cel ce-l îngrijeşte, se umflă de mândrie.

ˇ Asupreşte-ţi pântecele şi cu adevărat îţi vei pune atunci lacăt gurii, căci limba se întăreşte mai vârtos când este stârnită de mulţimea mâncărurilor

ˇ Este nevoie de multă vitejie pentru a birui pofta stomacului; cel ce a pus stăpânire pe ea îşi deschide drum spre eliberarea de patimi spre neprihănirea cea deplină.

ˇ Dacă lăcomia pântecelui stă în aceea că cel stăpânit de ea se sileşte pe sine să mănânce chiar sătul fiind, înfrânarea constă când chiar flămând fiind, omul îşi stăpâneşte firea sa vinovată.

Care este semnul lăcomiei pântecelui? - Când vezi cugetul îndulcindu-se la gândul unei mâncări şi urmăreşti să o ai neapărat sau înaintea tuturor, să ştii că te stăpâneşte lăcomia pântecelui. Ia aminte deci la tine însuţi şi la tot ce-ţi stă în putinţă ca să te sileşti să nu iei cu grabă din ea, ci cu bună rânduială şi împinge mai vârtos acea mâncare înaintea altora. Dar după cum am spus, nu trebuie să încetezi îndată a mânca, ci păzeşte-te să nu te repezi la mâncare fără de rânduială. Vorbind de lăcomia pântecelui Părinţii cer să nu întinzi mâna la masă înaintea altuia căci acesta este un lucru necuviincios şi străin de buna rânduială. Un alt semn al lăcomiei pântecelui este a voi să mănânci înainte de ora rânduită, lucru care nu trebuie nicidecum făcut decât doar din vreo pricină binecuvântată. Dar în toate trebuie cerut ajutorul lui Dumnezeu şi El ne va ajuta.

Precum trupul îngreunat de mulţimea mâncărilor face mintea molâie şi greoaie, tot aşa când e slăbit de prea multă înfrânare face partea contemplativă a sufletului, posomorâtă şi neiubitoare de cunoştinţă. Deci mâncările trebuie să se potrivească cu starea trupului. Când trupul e sănătos, trebuie să fie chinuit atât cât trebuie, iar când e slăbit, să fie îngrijit, dar cu măsură. Căci cel ce se nevoieşte nu trebuie să-şi slăbească trupul decât atâta cât trebuie ca să-i înlesnească lupta, ca prin ostenelile trupului şi sufletul să se curăţească după cuviinţă. (Diadoh al Foticeii)34

Sursa : http://www.filocalia.ro/despre/7/Imbuibarea_-_Infranarea