Teologia de la Drăgănescu

Din exterior, biserica Drăgănescu, străjuită de arbori şi înconjurată pe două laturi de cimitirul locului, dă impresia de „modestie” arhitecturală tipic românească; abia se zăreşte din stradă cu înălţimea ei medie şi cele două turle micuţe de deasupra intrării, un pridvor ca de casă ţărănească, dar interiorul acestui spaţiu ecclesial are o neaşteptată lărgime şi o uimitoare înălţime duhovnicească, date de reprezentările iconice ale Părintelui neuitat, Arsenie Boca.

Biserica Drăgănescu este, incontestabil, testamentul fără pereche al teologului Arsenie Boca, oprit de autorităţile comuniste să hrănească turma sa prin cuvântul lui Dumnezeu, dar cu neputinţă de stăvilit în transmiterea învăţăturii ortodoxe prin imagini şi culori.

Timp de cincisprezece ani, cu dragoste şi elvavie, cu rugăciune şi priveghere, Părintele îndepărtat de ai săi şi exilat la Drăgănescu, a pictat întreaga biserică parohială, uneori cu atâta minuţiozitate încât încă nu ni s-a descoperit nouă tot ceea ce s-a scris, sub lupă, alături de imagini.

Părintele slujitor la altarul bisericii de azi ne-a explicat în special o frescă intitulată de autor "Biserica şi lumea", situată în pronaos, pe partea stângă. Am reţinut câteva detalii: Mântuitorul pe cruce, cu braţele deschise larg, ne cheamă, ne aşteaptă(Veniţi la mine!); Maica Domnului şi Sf. Ap. Ioan Îl străjuiesc şi se roagă împreună cu Dânsul; sub Cruce, sub picioarele lui Hristos, două biserici, Sf. Sofia din Constantinopol şi San Pietro din Roma, prima învăluită în sfânta lumină a Învierii, a doua, în umbră, în spatele ei, deşi sub aceeaşi cupolă! Nu-mi îngădui să interpretez !

În partea superioară, reprezentând Împărăţia Cerurilor pe fond auriu de lumină taborică, dreapta este consacrată icoanei descrise anterior, alături de care stă răstignit în smerenie, cu capul în jos, Sf. Ap. Petru pe crucea lui. Dacă trupul credinciosului Apostol se stinge, duhul său, pictat în medalion, învie veşnic, în lumina lui Hristos. În partea stângă a compoziţiei „Biserica şi lumea”, pe o altă cruce, aşezată pe temelia Hristos, este un creştin, aflat încă în viaţa aceasta cu trupul, dar în Împărăţia Cerurilor cu duhul, calea străbătută de el fiind însemnată pe cruce prin: lepădarea de sine, ascultarea de Dumnezeu, smerenia şi dragostea. În stânga lui, apărându-l de valurile viclene ale lumii acesteia, un înger cu spadă de foc.

Mesajul este limpede: în Împărăţia lui Dumnezeu se pătrunde numai prin răbdarea crucii! Împărăţia se ia cu luptă! De altfel, în centrul reprezentării sunt pictaţi trei soldaţi, în armuri „duhovniceşti”, cu spadă, scut şi coif(vezi textul Sf. Ap. Pavel!), cu chipuri identice la vârste diferite: acelaşi ostaş al lui Hristos, de veghe pe parcursul întregii lui vieţi.

În partea inferioară: lumea, copleşită de mulţimea duhurilor rele care pândesc din umbră sufletele oamenilor cufundaţi în marea vieţii . Aceste duhuri demonice varsa potop de ispite, sub forma gândurilor rele pe care le insuflă celor îndepărtaţi de Dumnezeu. Un exemplu: unui tânăr dracul îi şopteşte: „Nu este suflet. Este numai biochimie. Nu este diavol”. Interesant că demonul cel pervers are trăsăturile deformate ale celui pe care îl păcăleşte abil.

La baza tabloului, o scenă de luptă: patimile omeneşte degenerează în războaie sângeroase. Alături, doi filosofi în dialog: „Oamenii l-au creat pe Dumnezeu”, zice unul. „Iar eu L-am omorât”, completează celălalt. Deasupra valurilor pluteşte un „balon de săpun”, o înşelătorie foarte eficientă a diavolului: Credeţi în Dumnezeu. Dar nu mergeţi la biserica acum. Aveţi timp la bătrâneţe. Distraţi-vă! Trăiţi-vă viaţa! Strategia amânării păguboase şi ucigătoare, de cele mai multe ori.

Deocamdată mă opresc la această viziune a Părintelui Arsenie. Ca să putem medita asupra înţelesurilor ei şi să ne folosim.

Deoarece nu am avut permisiunea sa fotografiem, din motive obiective, nu vă pot oferi şi imaginea. De aceea, mergeţi la Drăgănescu! Acolo predică în veac Părintele Arsenie Boca. Duhul său s-a împrimat în ziduri şi este cu noi.