Sâmbătă[Rom. 6, 11-17; Mt. 8, 14-23]. Unuia dintre cei ce voiau să-L urmeze, Domnul i-a zis: „Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul”, iar altuia, care voia să-şi îngroape mai întâi tatăl, i-a zis: „Lasă-l pe cel mort; pe el îl vor îngropa alţii, iar tu vino după Mine.” Asta înseamnă că cel care vrea să vină după Domnul trebuie să nu aştepte nicio mângâiere pe pământ, ci numai lipsuri, necazuri şi nevoi, şi că grijile vieţii, chiar cele legiuite, nu pot încăpea alături de urmarea Domnului. Trebuie să te lepezi de toate cu desăvârşire, ca să nu mai fii legat de nimic din cele pământeşti; apoi trebuie să îmbrăţişezi pătimirile şi crucea şi astfel întrarmat să mergi după Domnul. Aceasta este voia nemijlocită a Domnului! „Dar cui a fost dată această poruncă – numai Apostolilor sau tuturor creştinilor? Să se gândească fiecare singur, a se lepăda de sine şi a lua crucea li s-a spus tuturor? Apoi a-L iubi pe Domnul mai mult decât pe tată şi pe mamă, pe fraţi şi pe surori, pe soţie şi pe copii nu li s-a spus tuturor? Răspunsul este limpede. „Dar cum se poate trăi astfel? Şi Apostolii I-au pus Domnului această întrebare, iar El le-a răspuns: „Ceea ce nu este cu putinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu”(Lc. 18, 27).
sâmbătă, 4 iulie 2009
Sf. Teofan: "Trebuie să te lepezi de toate cu desăvârşire, ca să nu mai fii legat de nimic din cele pământeşti"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu