« Aşa I-a plăcut Domnului să rânduiască, pentru ca libertatea pe care omul o are din fire să crească şi să se întărească în bine prin lupta cu răul »
Joi[I Cor. 3, 18-23 ; Mt. 13, 36-43]. « Şi îi vor arunca pe ei (adică pe cei ce săvârşesc sminteli şi nelegiuiri) în cuptorul cu foc ; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinâşnirea dinţilor ; atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor » Aşa se va săvârşi despărţirea binelui de rău, a luminii de întuneric. Acum este vremea în care ele petrec amestecate. Aşa I-a plăcut Domnului să rânduiască, pentru ca libertatea pe care omul o are din fire să crească şi să se întărească în bine prin lupta cu răul ; răului îi este îngăduit să facă război cu omul şi dinăuntru, şi din afară. El nu hotărăşte soarta omului, ci ispiteşte. Cel ce simte ispita nu trebuie să cadă,,, ci să păşească la luptă. Cel ce biruieşte, se eliberează de o ispită şi se mişcă înainte şi în sus, pentru a întâlni acolo o altă ispită – şi tot aşa până la sfârşitul vieţii. O, de-am pricepe acest tâlc al răului care ne ispiteşte, ca să ne rânduim viaţa având ca temei această cunoştinţă ! Luptătorii se încununează în cele din urmă, trecând în cealaltă viaţă, unde nu sunt nici dureri, nici întristări în afara lor şi unde se vor face asemenea îngerilor lui Dumnezeu prin curăţia ce se va revărsa dinăuntrul lor, fără amestecul vreunor mişcări sau gânduri de ispită. Astfel se pregăteşte triumful luminii şi al binelui, ce se va arăta întru toată slava sa în cea din urmă zi a lumii.
Sfântul Teofan Zăvorâtul – Tâlcuiri
Nepregatiti am fost sa cunoastem raul in rai, cand parintele nostru Adam a gustat din lemn spre a cunoaste si raul asa cum cunostea si binele, adica pe Dumnezeu si raiul. Acest rau ne-a otravit viata, ne omoara duhovniceste si apoi sufleteste si trupeste, dar nu ne mai saturam, cautandu-l si hranindu-ne (otravindu-ne) cu el. Cate lucruri bune si frumoase nu se petrec in lumea aceasta, cate frumuseti mai sunt pe pamant pe care nu avem ochi sa le vedem, umplandu-ne ochii, mintea si inima numai cu rautati. Am ajuns sa cautam raul, sa ne desfatam cu el, dar raul ne stapaneste, ne orbeste si ne asurzeste, ca sa nu mai putem ajunge sa ne bucuram de bine, de frumos, de Adevar, adica de Dumnezeu. Asa am ajuns robii rautatii. Intr-un film (cred ca se numea Merlin) despre vrajitori si vrajitoare, era o vrajitoare cumplit de rea, dar si foarte puternica, careia nimeni nu reusea sa-i stea impotriva, singurul mod in care au reusit sa o invinga a fost acela de a nu o mai baga in seama, de a nu ii mai da importanta, asa s-a dovedit ca toata puterea ei statea in importanta pe care ceilalti i-o acordau. Cred ca aceasta este o solutie de a ne departa de toata rautatea. Nu ne vum putea apara de rautate prin cunoasterea ei, pentru ca lasad-o sa intre in noi ne va otravi, ci neluand-o in seama. Stim ca ea exista, dar putem sa nu o cunoastem. Avand credinta in Dumnezeul nostru sa zdrobim frica si sa intoarcem spatele rautatii.
RăspundețiȘtergereAmin!
RăspundețiȘtergere