Mănăstirea Vărzăreşti(comuna Urecheşti) a fost înfiinţată în anul 1644 de către boierul Radu Vărzaru – mare dregător al domnitorului Matei Basarab. Prima biserică, dăinuind până în prezent, are hramul « Adormirea Maicii Domnului » ; a fost pictată în interior, cel mai recent, în 1947. Pictura de pe catapeteasmă datează din 1877. A doua biserică are hramul « Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, sfinţită în anul 1900. Şi M-rea Vărzăreşti a fost desfiinţată în 1959, fiind reorganizată în 1990, ca mănăstire de călugări, transformată apoi, în 2006, în mănăstire de maici.
La Vărzăreşti a sihăstrit, pe la 1700, Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla:
“fericita Teodora a îmbrăţişat cinul monahal la Schitul Vărzăreşti-Vrancea, iar dupa doi ani,soţul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, sub numele de Eleodor. Aşa a binevoit Dumnezeu să-i povăţuiască pe amandoi pe calea sfinţeniei şi a mântuirii.
După câţiva ani, năvălind turcii în părţile Buzăului, au dat foc Schitului Vărzăreşti. Atunci toate surorile din obşte s-au risipit în pădurile seculare din partea locului, aşteptând să treacă primejdia şi mânia lui Dumnezeu. La fel a făcut şi Cuvioasa Teodora, care s-a retras în munţi împreună cu stareţa ei, schimonahia Paisia, a cărei ucenica era. Acolo se nevoiau singure, acoperite de mânia lui Dumnezeu, în post şi rugăciune, răbdând multe ispite de la diavoli, foame, frig şi tot felul de încercări.
Dupa ce a trecut la Domnul stareţa ei, fericita Teodora, în urma unei descoperiri dumnezeieşti, a părăsit munţii Buzăului şi s-a retras în patria ei mult iubită din părţile Neamţului, pentru a se nevoi în pădurile neumblate din jurul schiturilor Sihastria şi Sihla. »
Mai mult la : http://www.crestinortodox.ro/vietile-sfintilor/73026-viata-sfintei-teodora-de-la-sihla
Chiar în incinta mănăstirii, în dealul din apropiere, se află paraclisul subteran în care se ruga Sfânta Teodora.
Mai multe pe site-ul Mănăstirii Vărzăreşti :
http://www.manastireavarzaresti.ro/
O zi extrem de obositoare, dar nu fără folos duhovnicesc pentru cei 33 de pelerini moderni, mai mofturoşi, mai gălăgioşi şi mai comozi, dar încă dornici să experimenteze ceva din viaţa duhovnicească a monahilor şi monahiilor care, prin rugăciunile şi nevoinţele lor nevăzute, atrag mila lui Dumnezeu asupra noastra, a păcătoşilor atât de afectaţi de duhul lumesc ucigător al veacului şi atât de greu de purtat de către adevăraţii plăcuţi ai lui Dumnezeu. Prin grija părinţilor şi a educatorilor noştri, iată că se mai află prilejuri de a cinsti pe Sfinţii acestui pământ binecuvântat acolo, la ei acasă, unde ne-au lăsat mângâiere Sfinte Moaşte şi sfinte locaşuri ortodoxe, spre păstrarea credinţei strămoşeşti în toată curăţia ei. Mulţumim lui Dumnezeu, Atoatedătătorul, şi Maicii Domnului, Mângâierea şi Bucuria noastră în toate zilele vieţii noastre !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu