Maica Varvara nu-şi ascunde nici acum uimirea. Din prima clipă în care a ajuns pe Dealul Cândeştiului, Iuliana a ales locul de sub nuc şi, cercetând pământul cu mâinile răsfirate, a zis: "Locul acesta este sfânt". Neîncrezatoare, cele două ucenice (Varvara şi Olimpiada) au tăcut puţin speriate, ştiind că vatra unei noi mănăstiri nu se alege oricum, la întâmplare. Câţiva ani mai târziu, săpând la fundaţia bisericii, lucrătorii vor găsi - chiar pe locul viitorului altar - o cărămidă pe care cineva scrijelise semnul crucii, un nume (monahia Antipa) şi anul 1877. Asta însemna că acolo fusese cândva o altă mănăstire. Însemna că maica avusese dreptate. Era văzătoare în duh. La fel s-a întâmplat şi în 1949, când Iuliana le-a spus ucenicelor: "Vin vremuri grele şi strâmtoare multă. Să nu vă tulburaţi". A doua zi, oamenii Securităţii năvăleau în căsuţa cu pereţi de lut, căutând scrisori, aur şi arme. "Parcă era la război", îşi aminteşte maica Varvara. "Doi securişti stăteau de pază pe prispă. Alţi doi răscoleau prin hârtii şi un altul citea, aşezat pe marginea patului. Deşi ascunsesem caietele la îndemnul maicii, securistul găsise totuşi unul dintre ele. Acum îl ţinea în mână şi-l răsfoia, căutând motive să ne aresteze. Eram speriată rău. « Măicuţa, ce ne facem? », i-am şoptit Iulianei, iar ea mi-a răspuns liniştită: « Lasă, Maica Domnului îl va da înapoi ». In clipa aceea, cineva a claxonat la poartă şi securistul a ieşit, lăsând caietul pe pat. L-am băgat în sân, fără să mai stau pe gânduri. Maica Domnului ne ajutase, aşa cum a spus Iuliana."
Lucrurile nu s-au oprit aici. Maica Iuliana a fost arestată şi apoi dusă cu de-a sila la Spitalul 9, spunându-se că e nebună, că are delir mistic. Au umilit-o în fel şi chip. În bătaie de joc, securiştii îi spuneau: "Mărturiseşte tot. Noi suntem Sfinţii Apostoli" şi râdeau. Ucenicele au fost şi ele biciuite, anchetate, duse în toiul nopţii la Focşani. Câţiva ani mai târziu, mănăstirea era desfiinţată şi maicile - obligate să lucreze la C.A.P. Treizeci de ani s-au chinuit măicuţele în ger şi arşiţă cumplită, continuând să ţină în ascuns pravila mănăstirii, să facă "ceasurile" şi slujbele de noapte. Treizeci de ani au trăit cu ferestrele acoperite, minţind întru Hristos atunci când, la miezul nopţii, miliţianul le bătea în poartă şi le întreba de ce nu dorm. Apoi, într-o zi, au fost chemate la Procuratură. Urlând ca scos din minţi, cineva le-a ameninţat cu inchisoarea dacă nu renunţă la straiele monahale. Maicile s-au îmbrăcat atunci în fuste lungi şi cernite, dar tot n-au fost lăsate în pace. Netulburate, maicile şi-au văzut de treaba lor, chiar dacă, târându-le în anchetă, procurorul se lega până şi de faptul că fustele măicuţelor erau negre si nu roşii, cum dorea el. La un moment dat, procurorul le-a ameninţat că le arestează dacă nu-şi scurtează fustele şi atunci maica Iuliana nu a mai rezistat si i-a întors vorba: "Mai întâi să arestezi pe toate ţigăncile din ţară şi apoi noi venim singure la poarta închisorii". Spionate la tot pasul, cu ferestrele astupate ca la război, să nu se vadă din sat ce fac eleîin timpul noptţi, măicuţele s-au canonit zeci de ani, trăind în călugaria albă a rugăciunii şi a muncii fără plată. În iarna lui 1989, maica Iuliana s-a trezit mai veselă ca oricând din starea ei de visare şi a zis: "Faceţi legăturile", adică să scoată din ladă hainele monahale. Pe moment, ucenicele ei (Varvara şi Olimpiada) au crezut că trebuie să se pregatească de moarte şi s-au întristat. Maica nu a zis nimic, doar a zâmbit. Câteva zile mai târziu, începea Revoluţia şi maicile reintrau deplin în calugărie. Aşa cum le promisese Fecioara Maria, la Recea ardea din nou flacara monahismului.
http://www.formula-as.ro/2002/524/spiritualitate-39/spiritualitate-3368
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu