Sf. Terofan Zăvorâtul – Tâlcuiri

Sâmbătă[I Cor. 1, 3-9 ; Mt. 19, 3-12]. Domnul spune că legătura căsătoriei a fost binecuvântată dintru început de însuşi Dumnezeu, Care a pus legea ei în firea noastră ; iar cu privire la cei care nu vor să se căsătorească, a grăit : « Cine poate înţelege, să înţeleagă ». E limpede că El, cu toate că recunoştea căsătoria drept lege firească, nu o socotea aşa de trebuincioasă şi de neînlăturat ca să nu fie loc şi pentru feciorie. Pe aceasta, el o îngăduie, îngrădind-o printr-o condiţie pe care o apropie de legea firii. Famenul din naştere rămâne necăsătorit prin legea firii, dar şi acela care de voia sa se pune în aceeaşi stare în care famenul din fire se află fără voia lui, se face deopotrivă cu acesta în privinţa trebuinţelor fireşti. Prin urmare, şi unul şi celălalt sunt necăsătoriţi prin fire. Pentru ce, dar scopirea duhovnicească sau necăsătorirea de bună voie e socotită nefirească ? Pentru că oamenii nu înţeleg firea. Pentru ei este firesc numai ce este firesc pentru trupul lor, iar ceea ce este firesc pentru duh, precum şi ceea ce devine firesc în urma înrâuririi asupra trupului, ei nu vor să socoată drept firesc. Şi bine ar fi fost dacă toţi aceşti oameni ar fi făcut parte din rândul materialiştilor, dar stai de vorbă cu ei despre orice altceva, ai să vezi că gândesc sănătos.